Metro

Salutare dragii mei

De curând am descoperit o melodie superbă, care face parte din coloana sonoră a filmului rusesc Metro și care m-a cucerit de la primele acorduri. Habar n-am cum se numește trupa sau piesa, deoarece nu știu rusește, însă sper să vă placă.

Filmul rusesc Metro a fost realizat in 2013, de regizorul Anton Megerdichev și prezintă un triunghi amoros, interpretat de Sergey Puskepalis (doctorul înșelat), Anatoliy Belyy (amantul, inginerul in construcții) și Svetlana Khodchenkova (femeia frumoasă), pe fundalul unei tragedii subterane la metrou.

Scenele sunt foarte dramatice, după cum vedeți și in videoclip. Iar finalul vă las să îl descoperiți singuri, dacă nu ați văzut filmul până acum.

Pe curând!

Publicat în Articole | 1 comentariu

Leapsa: La ce ai renunta?

Salutare dragii mei,

O altă leapșă foarte simpatică pe care abia acuma am reușit să îmi fac timp pentru ea este de pe blogul „Nevoie de noi”, pe care o urmăresc cu mare drag. Dacă leapșa trecută a fost un pic mai personală, deoarece m-am întins cam mult la vorbă, de data asta promit că voi fi mai scurtă.

In această leapșă este vorba despre alegeri. Alegeri la care nici nu ne gândim să le facem deoarece nu concepem viața fără unele din aceste lucruri. Așa că, voi încerca să răspund cât se poate de sinceră, fără să trișez.

Laptop sau telefon?

Iată două lucruri despre care spuneam mai sus că nu concepem viața fără ele. Grea alegere …

Cred că aș renunța la laptop pentru că nu poți suna de pe laptop și nu poți băga laptopul în buzunar.

Cărți sau TV?

Pot trăi și fără tv dacă e nevoie.

Pizza sau hamburger?

Nu mă dau în vânt după hamburger, deoarece cade sos sau maioneză pe mine și e mai mare decât gura 😀. Mi se pare dificil de mâncat. Plus de asta, nu îmi place carnea tocată făcută în fast-food. Prea gras, cu mult ulei …

Deci prefer pizza.

Ciocolată sau fursecuri?

Hmmmm …

Ambele sunt gustoase, dar de cele mai multe ori prefer ciocolata neagră și / sau amaruie. Rareori mănânc fursecuri sau alte tipuri de ciocolată. Deci, renunț la fursecuri.

Chipsuri sau pufuleți?

Deși uneori mănânc chipsuri, prefer pufuleții, dar mai rar … .

Filme sau seriale?

Hmmmm …

Grea alegere …

De multe ori depinde de timp și de toane 😀. Un film ține aproape două ore, pe când un serial ține 50 de minute.

Cred că aș renunța la filme … .

Vacanță la mare sau la munte?

Categoric renunț la munte. Prefer marea de o mie de ori. Ador soarele, nisipul, valurile mării, pescarusii și lebedele.

O preia cine dorește.

Pe curând!

Publicat în Articole | 2 comentarii

Leapșa izolării, Totul va fi bine

Salutare dragii mei,

Tot navigând pe internet, printre bloguri, am dat peste o leapșă foarte drăguță, care simt că mi se potrivește, având în vedere că sunt într-un scaun cu rotile, iar izolarea pentru mine nu este o dramă. Plus de asta, este foarte potrivită vremurilor actuale, chit că mai avem un pic și ieșim din pandemie.

Consider că încă nu a trecut tot pericolul și … mai avem de așteptat, având în vedere că restaurantele, teatrele, cinematografele, spectacolele în aer liber vor sta închise.

Leapșa a pornit de pe blogul lui Ștefan, dar eu am găsit-o pe blogul lui Ianne, Oaza pentru fluturi. Aşa că, voi încerca să răspund cât se poate de sincer la întrebările copiate de pe aceste bloguri.

1 – Tocmai s-a dat un decret cum că nu mai ai voie să părăsești locuința pe o perioadă de aproximativ o lună, iar această interdicție te-a surprins singur / singură, cum reacționezi?

Singură în casă nu am stat niciodată pentru că nu mă descurc singură. Am stat singură doar pentru 2-3 ore, ori o noapte întreagă, deoarece părinții mei, fiind tineri, se mai duceau la câte o petrecere. In rest, stăteam cu bunicii. Tot timpul a fost și este cineva cu mine în casă.

Când eram mică nu am avut prieteni și rareori ne vizita cineva. Rudele bunicilor erau imprăştiaţi în toată țara, iar mătușile și unchii mei erau ocupați cu serviciu și cu familiile lor. Școala am făcut-o acasă. Nu mi-am cunoscut colegii deloc. Doar profesoara venea acasă și îmi preda ce aveam de învățat. Nu ieșeam mai deloc la plimbare deoarece bunicii erau bătrâni, iar părinții erau ocupați cu serviciul. De sărbători mergeam la munte, dar tot izolată m-am simțit. La centrele de recuperare, la care mergeam o dată pe an, eram foarte retrasă.

Aşa că, sunt obișnuită cu singurătatea.

Lucrurile s-au schimbat în bine, aș putea spune, abia după 2 007, atunci când am intrat într-o asociație pentru persoanele cu dizabilităţi (Sporting Club Galați) și am reușit să îmi cumpăr un căruț electric care mi-a schimbat viaţa. Am început să ies mai des, cam de 2-3 ori pe săptămână, la: piață, teatre, muzee, parcuri, festivaluri locale și bineînțeles la Sporting Club și să îmi fac prieteni asemeni mie. Am început să facem împreună și drumeții cu trenul la mare, munte și diverse orașe apropiate din ţară. Înainte de pandemie nu era săptămână fără să ies undeva, împreună cu însoțitorul meu (mama).

Accesibilitatea în oraș încă lasă de dorit în unele locuri, iar lumea încă mai are prejudecăți despre persoanele cu dizabilităţi, dar nu mă mai deranjează asta. Cel mai dificil anotimp este iarna pentru că mă izolează în casă din cauza zăpezii și a frigului.

Aşa că sunt obișnuită cu izolarea.

Acum, îmi lipsesc ieșirile în oraș cu prietenii, drumețiile făcute împreună și alte lucruri. Abia așteptam căldura afară. Însă, mergem înainte. Mă mulțumesc deocamdată să ies în curte până trece pandemia. Încă ii am alături pe părinți mei, deoarece locuim împreună. Fratele meu ne vizitează cam o dată pe săptămână și ne face aprovizionarea. Iar cu tehnologia zilelor noastre ne trece mult mai ușor dorul de cei dragi.

2 – Respecți cu strictețe izolarea, sau ești dispus să încalci regulamentul?

Respect cu strictețe izolarea. Consider că nu este de glumit cu virusul. Slavă Domnului că, la boala pe care o am eu (tretrapareză spastică, accentuată pe partea stângă), nu am nevoie de spital lunar cum se întâmplă în alte cazuri.

3 – Cum îți gestionezi timpul astfel încât să nu fi pus în situația să te plictisești teribil, sau chiar să intri în depresie?

Deplasându-mă mai greu, mai ales iarna, mi-am creat multe hobby-uri: citesc, scriu, pictez, ascult muzică, mă uit la emisiunile preferate de la televizor legate de muzică și / sau călătorii, navighez pe internet în căutare de diverse informații sau inspirații pentru desen și / sau scris, ori vizionez filme / seriale și mă joc pe calculator jocuri de strategie, puzzle-uri care îmi mențin mintea ocupată. Plus de asta, boala mea nu are leac și încerc să îi stopez evoluția cât pot eu cu exerciții fizice. Altfel anchilozez de tot.

Încerc să îmi fac un program altfel încât să le cuprind pe toate și tot eu mă plâng că nu am timp să le fac pe toate. Deci, nu am timp de plictiseală.

4 – Numește câteva activități pe care să le faci pentru trecerea timpului, atât singur cât și cu familia.

Deja am enumerat mai sus ce fac singură. Mama a încercat să mă învețe șah, dar nu s-a legat de mine. Prea multe strategii complicate și pierdeam mereu. La fel, nu îmi place poker-ul, nu îl înțeleg și nici nu vreau să-l înțeleg. Dacă avem chef de joacă, știu să joc Monopoly, table, remi și … câteva jocuri de cărți care nu îmi vin în minte numele acum. Tata nu le are cu jocurile. Deci, mă joc doar cu mama când are timp.

5 – Primești un telefon de la vecinii sau cunoștințele din apropiere (vârstnici) cum că li s-au terminat medicamentele și proviziile alimentare, cum procedezi? Renunți motivând că și tu ești în carantină, sau mergi să le faci cumpărături, sau chiar să împărți cu ei dintre rezervele tale …

Având în vedere că mă deplasez greu, lumea din jurul meu știe asta și nu mă sună. Totuși, dacă s-ar întâmpla l-aș trimite pe fratele meu să ii ajute, dacă are timp și nu lucrează. Tot el este responsabil și cu aprovizionarea noastră. Eu ii pot ajuta doar cu sfaturi și informații la telefon sau pe calculator. Nu de puține ori mi-au cerut informații în legătură cu PC-ul, pentru că la asta mă pricep cel mai bine. Rudele mai învârstă se descurcă mai greu cu PC-ul și mă sună să mă întrebe cum funcționează facebook-ul, sau cum să ajungă pe youtube de exemplu 🙂 și îmi face plăcere să ii ajut, dacă pot.

Contra coronavirus, cum a spus și Ianne pe blogul ei (Oaza pentru fluturi), recomand autoizolarea, igiena și protecția. În caz de simptome îi recomand să sune medicul de familie, sau salvarea dacă este mai grav!

6 – Să presupunem că pică internetul datorită supra-utilizării, cum te adaptezi fără?

La mine este tragedie dacă pică internetul mai mult de o zi. Chiar și atunci când plec de acasă mai multe zile nu pot sta fără internet, pentru că sunt momente când rămân singură și mă plictisesc. Nu pot sta fără să fac ceva și cum nu pot ridica nimic sau face alte lucruri, măcar net să am pe tabletă, ori o carte bună. M-am obișnuit atât de mult cu internetul că nu concep viaţa fără el. Însă, dacă cade internetul umblu la cablu de la spatele PC-ului (îl scot şi îl bag înapoi), dacă nu pornește cer socoteală de la firmă. Până când va veni din nou internetul cred că aș scrie, aș citi o carte, ori aș desena etc.. Găsesc eu ce să fac atunci.

7 – Cum te-ai pregătit pentru izolare, ce provizii ți-ai făcut? 

Noi locuim într-o zonă cu multe magazine în jur și suntem aproape de Piața Centrală. Aşa că, pe lângă Piața Centrală, mai avem Profi, Saltempo și diverse alte magazine mici. Plus o pizzerie, dacă vrem și altceva înafară de mâncare gătită în casă. Avem de unde să ne aprovizionăm săptămânal.

8 – Ce le transmiți celor care sunt „pozitivi” cu Covid – 19 și părăsesc izolarea?

Nu am auzit pe nimeni dintre rude sau prieteni că ar avea Covid – 19 și nici nu îmi doresc asta, deloc. I-aș transmite să pună răul în față și să stea în casă. Cu sănătatea nu e de glumit. Aşa că, #staiîncasă și fi precaut!!

9 – Ce mesaj ai pentru conaționalii care fac migrație în această perioadă?

Dacă este ceva urgent și trebuie neapărat să ieșiți în oraș … ieșiți! Însă luați-vă toate măsurile de precauție posibile: purtați mască și mânuși, respectați distanța, iar când ajungeți înapoi acasă, spălați-vă pe mâini.

Ni se cere să purtăm mască de unică folosință. Adică, după ce o purtăm o dată să o aruncăm apoi la gunoi. Asta ar însemna că ne trebuie în jur de 7 măști, câte una pe zi.

Nu prea sunt de acord cu asta, având în vedere că se găsesc greu. Ce au măștile improvizate în casă? Este adevărat că nu orice material este bun pentru o mască. Aşa că, aveți mare grijă ce improvizați și cum improvizați. Totuși, atunci când ajungeți acasă spălați și masca și mănușile bine cu apa și săpun, iar apoi lăsați-le afară, la uscat. După un timp, dacă se pierde culoarea, aruncați-le la coșul de gunoi.

Dacă plecați în străinătate, la muncă, aveți mare grijă unde plecați. Verificați de două ori înainte să plecați, pentru că sunt mulți profitori și mincinoși în lumea asta mare. Nu merită să vă puneți sănătatea și chiar viaţa în pericol.

Pentru cei care vin din străinătate, cred că cel mai bine sunteți protejați dacă rămâneți acolo unde sunteți, o perioadă, până trece tot pericolul acesta nenorocit. Știu că este greu și dorul ne omoară. Dar pentru asta avem tehnologia. Gândiți-vă ce greu le era înaintașilor noștri să comunice fără tehnologia zilelor noastre. Dacă veniți în țară, ce rezolvați? Ii puneți și pe cei dragi în pericol.

10 – Dacă copilul tău sau altcineva te-ar întreba peste 20/30 de ani despre pandemia cu Covid – 19, ce răspuns le-ai da?

Grea întrebarea asta, iar Ianne a zis tot într-un mod foarte frumos şi foarte adevărat pe blogul ei şi nu aș vrea să mă repet. Citez:

“Viitorul trebuie să fie mai pregătit pentru acest gen de războaie. Societatea tot avansează tehnologic, iar nașterea de monștri şi răspândirea lor în lume tot mai ușoară. Să ne gândim puțin, populația lumii este foarte numeroasă, media de vârstă de supraviețuire a crescut, iar poluarea şi dezechilibrul economic şi ele au crescut. Soluția este acest al 3-lea război mondial, virusul care scapă de cei nefolositori (vârstnici, bolnavi, etc.)”

Eu doar am corectat greșelile făcute de ea, ca să fie mai bine înțeles de toată lumea. Sper să nu se supere.

Revenind la virus, eu nu aș putea supraviețui dacă ar fi să-l iau. Sunt sigură de asta!

Iar copilului meu i-aș povestii cum a fost și l-aș sfătui să fie precaut.

 

În încheierea acestui mic interviu, vreau să vă arăt un peisaj de vară cu un curcubeu, imaginat de mine pentru campania “Totul va fi bine”, care să vă coloreze momentele triste. Curcubeul este un semn ceresc care aduce liniște și pace, speranța de după furtună și ne îndeamnă să rămânem uniți. Iar marea este locul meu favorit dintre toate.

Plus un cântec optimist cântat de Smiley, unu din cântăreții mei preferați.

 

Pe curând!

 

PS: Campania “Totul va fi bine” a pornit tocmai din Italia, cuprinzând aproape toate țările, cu rapiditate și a fost foarte mediatizat la televizor și pe internet.

Publicat în Articole | 2 comentarii

Topul filmelor pentru persoane cu dizabilitati

Salutare dragii mei

Am fost întrebată dacă știu și pot să recomand câteva filme cu și despre persoane cu dizabilităţi. Aşa că, m-am gândit să fac un top al filmelor de acest gen. Însă, țin să precizez că nu am așa de multe recomandări ca în topurile anterioare. Voi fi mai scurtă de data asta.

Filmele alese de mine sunt lecții de viaţă care să vă facă să vă gândiți că sunt și alte lucruri mai importante și mai grave decât faptul că v-ați rupt o unghie, de exemplu, sau tocul de la pantof (puteați sa rămâneți fără picior) și nu trebuie să faceți atâta caz din asta.

Pentru a vedea trailerul apăsați pe titlul filmului. Sunt puse aleatorie. Doar ultimele trei filme sunt întregi.

  1. Sub aceeași stea (The Fault in Our Stars, 2014) Regia: Josh Boone. Cu: Shailene Woodley, Ansel Elgort și Willem Dafoe. Filmul este o adaptare a romanului cu același nume a lui John Michael Green și prezintă povestea de dragoste dintre doi tineri, Hazel Grace Lancaster (Shailene Woodley), în vârstă de 16 ani și Augustus Waters (Ansel Elgort), de 17 ani. Spirite înrudite, împărțind același farmec și același simț al umorului, Hazel și Gus duc o cursă contra-cronometru în care învață ce înseamnă să iubești. Ambii suferă de aceeași boală necruțătoare: leucemia. … Am inclus-o aici pentru că mi se pare un handicap să porți cu tine tot timpul o mască de oxigen.
  2. Lupta cu valurile (Soul surfer, 2011) Regia: Sean McNamara. Cu: AnnaSophia Robb, Dennis Quaid, Helen Hunt și Kevin Sorbo. Filmul este biografia unei sportive, Bethany Hamilton (n. 8 februarie 1990, interpretat în film de AnnaSophia Robb), care a făcut carieră în lumea surfing-ului, încă de mică. Însă, la vârsta de doar 13 ani și-a pierdut o mână în urma întâlnirii cu un rechin. Dar asta nu a împiedicat-o să meargă mai departe cu pasiunea ei pentru surf. … Am descoperit-o pe Bethany în cartea lui Nick Vujicik și mi-a plăcut foarte mult povestea ei. Merită să o vedeți.
  3. Rămâi (Breathe, 2017) – Regia: Andy Serkis. Cu Andrew Garfield și Claire Foy în rolurile principale. Filmul prezintă biografia lui Robin Cavendish (1930-1994, interpretat în film de Andrew Garfield), un avocat britanic și a frumoasei lui soții, Diana (Claire Foy). La doar 28 de ani, viața lui Robin ia o întorsătură dramatică atunci când poliomielita îl lasă paralizat. Însă, asta nu o descurajează pe Diana. Împreună, ei refuză să fie prizonierii suferinței lui, transformând viețile altora cu umorul, curajul și pofta lor de viață. Povestea reprezintă o celebrare extrem de emoționantă a curajului și potențialului uman, în care prietenia profundă este înrădăcinată în onestitate și în capacitatea de a vedea partea amuzantă a vieții. Este o poveste de dragoste despre a trăi fiecare clipă ca și cum ar fi ultima…
  4. Înainte să te cunosc (Me before you, 2016) – Regia: Thea Sharrock. Cu: Sam Claflin, Emilia Clarke, Charles Dance și Jenna Coleman. Inspirat din best-seller-ul cu același nume a lui JoJo Moyes, filmul urmărește povestea lui Lou, o tânără dintr-un orășel cam lipsit de perspective, și a lui Will, un bărbat de succes ajuns în scaunul cu rotile în urma unui accident. Will simte că nu mai are pentru ce să trăiască până când o angajează pe Lou ca infirmieră. Pentru a-i dovedi că viața merită trăită, Lou îl ajută să se îndrepte, asumându-și mult mai mult decât ce scrie în fisa postului și împreună trec prin multe aventuri.
  5. Joni, 1979 – Regia: James F. Collier. Filmul este adaptarea biografică a lui Joni Eareckson Tada (n. 15 octombrie 1949), pictoriță, jurnalistă la un radio local din Baltimore (ținutul Maryland, SUA) și fondatoarea Asociației Joni and Friends, o organizație care ajută persoanele cu dizabilităţi din toată lumea să procure echipamente (scaune rulante, proteze etc.) și să se integreze în societate. La vârsta de doar 18 ani a rămas paralizată de le gât în jos, în urma unui plonjon în Golful Chesapeake (aflat pe coasta de est a Americii intre ținuturile Maryland și Virginia, cu vărsare în Oceanul Atlantic). In rolul principal joacă chiar ea. Iar în rolul părinților sunt Bert Remsen și Jay W. MacIntosh.
  6. Teoria întregului (The Theory of Everything, 2014) – Regia: James Marsh. Cu Eddie Redmayne și Felicity Jones în rolurile principale. Filmul prezintă relația dintre Stephen Hawking (1942-2018, interpretat în film de Eddie Redmayne), unu din cei mai cunoscuți oameni de știință din Marea Britanie și a primei lui soții, Jane (Felicity Jones). Cei doi s-au cunoscut pe când erau studenți la Cambridge, în anii ’60. Exact în vremea în care viitorul mare om de știință începea să sufere consecințele afecțiunii care l-a paralizat (scleroză laterală amiotrofică), forțându-l să trăiască într-un scaun cu rotile și să se exprime cu ajutorul unui computer sofisticat. Căsnicia lor a durat 30 de ani (1965–1995).
  7. Invincibilii (The Intouchables, 2011) – Regia: Olivier Nakache și Eric Toledano. Cu François Cluzet și Omar Sy în rolurile principale. Filmul este o adaptare franțuzească după povestea de viață a lui Philippe Pozzo di Borgo (n. 1951), un om de afaceri francez, quadriplegic diabetic din 1993 în urma unui accident cu parapanta (însemnând că și-a pierdut parțial sau total utilizarea tuturor celor patru membre și ale trupului) și a însoțitorul său algerian, Abdel Sellou. … În urma unui accident, Philippe (Francois Cluzet), un aristocrat înstărit, e nevoit să angajeze un asistent personal. Surprinzător, îl alege pe Driss (Omar Sy), un tânăr de culoare, din suburbii, proaspăt ieșit din închisoare. Cea mai nepotrivită persoană pentru job. Însă, lăsând la o parte lipsa lui de experiență, când vine vorba despre umor lucrurile se schimbă radical. Toate barierele dispar, lăsând loc celor mai nebunești, ciudate și incredibil de amuzante aventuri, în care Philippe și Driss se antrenează constant, clădind o prietenie puternică, invincibilă.
  8. Asistent de (ne)voie (The Upside, 2017) – Regia: Neil Burger. Cu Nicole Kidman, Kevin Hart și Bryan Cranston în rolurile principale. Bazat pe povestea de viață a lui Philippe Pozzo di Borgo (A Second Wind), această comedie emoționantă se concentrează asupra unei prietenii neașteptate care se dezvoltă între un bărbat paraplegic bogat din Park Avenue, Phillip LaCasse (Bryan Cranston) și îngrijitorul său, un tânăr cu cazier judiciar, Dell (Kevin Hart), care are nevoie de un loc de muncă și de un nou început. The Upside este o poveste despre puterea unei prietenii și puterea de a-ți trăi din nou viața pe deplin.
  9. Scafandru și fluturele (Le scaphandre et le papillon, 2007) – Regia: Julian Schnabel. Cu Mathieu Amalric în rolul lui Jean-Dominique Bauby (Jean-Do, 1952-1997), un fost redactor-șef al revistei franceze de modă, ELLE. Viaţa lui Jean-Do se schimbă în momentul în care suferă un atac cerebral și rămâne paralizat complet la numai 43 de ani. După ce se trezește din comă, își dă seama că nu se mai poate mișca deloc. Nici măcar buzele nu putea să le miște, deși el vedea și auzea tot. Diagnosticul necruțător pus de doctori era „sindromul locked-in”. Singurul mod de a comunica cu cei din jur era clipitul cu ochiul stâng. In acest mod, clipind din ochi pentru fiecare literă a alfabetului, Bauby reușește să-și scrie biografia. „Scafandrul și fluturele” este o frescă a trăirilor sale din trupul care nu-i mai este decât o închisoare. „Scafandrul” fiind trupul sau inert, iar ochiul stâng este „fluturele”. El a renăscut sub formă de ochi și a pornit în căutarea paradoxurilor vieții, realizând o lucrare care are un efect uriaș asupra tuturor celor care o citesc.
  10. Vals în lumina lunii (The magic of Belle Isle, 2012) – Regia: Rob Reiner. Cu: Morgan Freeman, Emma Fuhrmann, Madeline Carroll, Virginia Madsen. Petrecându-și vara în pitoreasca stațiune Belle Isle aflată pe malul unui lac superb, scriitorul bătrân, ursuz și alcoolic, Monte Wildhorn (Morgan Freeman), aflat în scaunul cu rotile, își regăsește plăcerea de a trăi devenind un mentor pentru toți cei din jur. In felul acesta își reînvie entuziasmul pentru scris. Povestea este minunată, vibrantă și inspiratoare, având parte de o interpretare superbă a inegalabilului actor Morgan Freeman. Un basm fără vârstă despre plăcerea de a trăi, despre stimularea imaginației și despre puterea de a aduce un strop de fericire celor din jurul tău.
  11. In spatele ferestrei (Rear Window, 1954) – Regia: Alfred Hitchcock. Cu: James Stewart, Grace Kelly, Thelma Ritter și Alfred Hitchcock. In 1950, undeva în New York, un fotograf rănit în război, Jeff (James Stewart) este nevoit să stea câteva luni în casă, țintuit în patul de lângă fereastră. Neputând să se deplaseze, Jeff își petrece aproape tot timpul observându-i pe vecini. La un moment dat, el începe să-l bănuiască pe vecinul de alături că și-a omorât soția. Neputând să facă prea multe de unul singur, el apelează la prietena lui Lisa Freemont (Grace Kelly) și la infirmiera Stella (Thelma Ritter) ca să-l ajute să facă cercetări. Însă, situația scapă de sub control. In rol secundar apare și Alfred Hitchcock ca vecin.
  12. Fereastra din spate (Rear Window, 1998) – Regia: Jeff Bleckner. Cu: Christopher Reeve și Daryl Hannah în rolurile principale. Filmul este o adaptare modernă a celui din 1954 a lui Alfred Hitchcock, cu un Christopher Reeves (1952-2004) deja paralizat de la gât în jos de 3 ani, în urma unui accident de călărie. … Jason (Christopher Reeves), un bărbat paralizat de la gât în jos, în urma unui accident de mașină, își petrece cea mai mare parte din timp uitându-se pe fereastra apartamentului său și spionându-și vecinii. El devine extrem de interesat de perechea de peste drum, din momentul în care asistă la o ceartă intre cei doi. Când femeia dispare, curiozitatea îl face să înceapă să investigheze pe cont propriu. Jason e convins că bărbatul și-a omorât soția, dar e nevoit să găsească dovezi pentru a-i convinge pe polițiști că soțul e criminalul.
  13. Miracol în Alabama (The Miracle Worker, 1962) – Regia: Arthur Penn. Cu: Patty Duke și Anne Bancroft în rolurile principale. Filmul prezintă copilăria dură a lui Hellen Keller (1880-1968, interpretat în film de Patty Duke), scriitoare renumită (a scris 12 cărți) și activistă convinsă a drepturilor femeilor, a celor de culoare, a muncitorilor, a persoanelor cu dizabilităţi, etc., povestită chiar de ea în romanul “Povestea vieții mele” (The Story of My Life). Filmul începe în momentul când ea se îmbolnăvește grav de gripă, în urma căruia rămâne fără văz și auz pentru tot restul vieții sale. In ajutorul ei intră profesoara Anne Sullivan (Anne Bancroft), care, cu trudă și devotament, o ajută să descopere lumea înconjurătoare, învățând-o să vorbească, să scrie și să citească.  … Alte variante al acestei biografii sunt: The Miracle Worker (1979, cu Melissa Gilbert și Patty Duke) și Triumful spiritului (2 000, în regia lui Nadia Tass, cu Hallie Kate Eisenberg și Alison Elliott în rolurile principale). Dar nu se compară cu cel din 1965. Vă recomand să citiți și cartea.
  14. Invincibil (Stronger, 2017) – Regia: David Gordon Green. Cu: Jake Gyllenhaal și Tatiana Maslany. Filmul prezintă drama prin care a trecut unul din supraviețuitorii atentatului cu bombă de la Boston din 2013, Jeff Bauman (n. 1986, interpretat în film de Jake Gyllenhaal) care își aștepta iubita Erin Hurley (Tatiana Maslany) la linia de sosire și singurul martor care a putut da detalii despre atentatori. Am inclus-o aici pentru că în urma acestui atentat, medicii au fost nevoiți să-i amputeze ambele picioare. Însă asta nu l-a împiedicat să lupte să meargă din nou, chiar dacă în loc de picioare va fi nevoit să poarte orteze.
  15. Piciorul meu Stâng (My Left Foot: The Story of Christy Brown, 1989) – Regia: Jim Sheridan. Cu: Hugh O’Conor, Daniel Day-Lewis, Brenda Fricker și Ruth McCabe. Filmul prezintă o poveste emoționantă despre scriitorul și pictorul Cristy Brown (1932-1981, interpretat în film de Hugh O’Conor și Daniel Day-Lewis) din ziua apariției sale pe lume (1932) până în anul 1959, în ziua în care a cunoscut-o pe Mary Carr (Ruth McCabe), femeia care ii va deveni soție mai târziu. Încă de la naștere, Cristy suferă de multiple handicapuri, în urma unei paralizii cerebrale. Doctorii i-au spus părinților că dacă, printr-un miracol copilul va supraviețui, va fi o legumă. Cu toate acestea, doamna Brown (Brenda Fricker) refuză să accepte o realitate atât de crudă și își întâmpină cu dragoste copilul suferind. Incurajat și susținut de mama sa, Cristy reușește să demonstreze că în interiorul trupului mutilat se ascunde un suflet plin de căldură, cu un rar simț al umorului. Cu o voință de fier, el reușește să își direcționeze toate gesturile către piciorul stâng, singura parte a corpului asupra căreia are control. Cu ajutorul piciorului, Cristy dă naștere unor opere de artă îndelung aclamate de criticii de specialitate și a unor volume de poezii și nuvele de succes. … L-am descoperit tot în cartea lui Nick Vujicik și mi-a plăcut foarte mult povestea lui.
  16. La capătul tunelului (At The End Of The Tunnel, 2016) – Regia: Rodrigo Grande. Cu: Leonardo Sbaraglia, Clara Lago, Uma Salduende. In acest film argentinian îl avem pe Joaquín (Leonardo Sbaraglia), aflat în scaun cu rotile în urma unui accident de mașină, care locuiește singur, într-o casă cu un etaj nelocuit de la accident și un subsol pe post de atelier de reparat calculatoare. Pentru a se întreține e nevoit și să închirieze camerele de la etaj unei femei pe nume Berta (Clara Lago) și a fetiței sale Betty (Uma Salduende). Lângă el se cazează trei tipi care în fiecare noapte sparg pereții de la subsol. Curios să vadă ce se întâmplă, Joaquín începe să investigheze pe cont propriu. Însă, pe parcurs își dă seama că s-a băgat într-un mare bucluc. Tipii vor să spargă banca de lângă ei, iar Berta se dovedește a fi spioana lor. Va reuși Joaquín să supraviețuiască acestei spargeri? Veți afla urmărind filmul.
  17. Minunea (Wonder, 2017) – Regia: Stephen Chbosky. Cu: Julia Roberts, Jacob Tremblay, Owen Wilson, Bryce Gheisar. Bazat pe bestseller-ul omonim, scris de R. J. Palacio, filmul „Minunea” transpune pe marile ecrane povestea emoționantă a lui August Pullman, un copil diferit, dar cu o inimă uriașă. Pentru că s-a născut cu un chip diferit, a fost ferit de sistemul public de învățământ, însă acum Auggie se încăpățânează să intre în clasa a V-a la o școală publică, unde va deveni un fel de erou pentru colegi. În timp ce familia, noii colegi și întreaga comunitate se străduiește să-l trateze cu înțelegere și compasiune, băiatul pornește într-o misiune extraordinară care îi va uni pe toți și le va demonstra cum o persoană nu se poate alinia normelor atunci când este născută să se remarce.
  18. Născut pe 4 iulie (Born on the Fourth of July, 1989) – Regia: Oliver Stone. Cu Tom Cruise și Willem Dafoe. Filmul este bazat pe best-seller-ul autobiografic al lui Ron Kovic, care a colaborat la scenariu cu regizorul filmului, ambii veterani ai războiului din Vietnam. Povestea începe într-o zi de 4 iulie, în timp ce Ron Kovic își serbează ziua de naștere jucându-se “de-a armata”. După un timp, tânărul Kovic își șochează toți cunoscuții înrolându-se în Marină, ca să poată lupta împotriva comuniștilor din Vietnam. Din păcate, curând află că există o mare diferență intre luptătorul ideal și experiența războiului, că liniile morale care ii fuseseră induse de părinți și în care crezuse cu atâta tărie sunt de fapt inexistente în realitatea dură a războiului. Părăsește frontul pe targă, după ce un glonț intră în șira spinării și îl paralizează de la brâu în jos. Recuperarea e lentă și îngreunată mai ales de condițiile inumane din spitalul pentru veterani, majoritatea fără șanse de reintegrare socială. Trimis acasă în orașul natal, Kovic nu se poate împăca nici cu familia, nici cu viaţa civilă, ii chinuie pe toți din jur, cade în alcoolism și-și plânge singur de milă. După toate astea, Kovic regăsește totuși speranța și un motiv de a trăi când devine un activist anti-război.
  19. Rain Man, 1988 – Regia: Barry Levinson. Cu Tom Cruise și Dustin Hoffman în rolurile principale. Filmul spune povestea a doi frați, Charlie (Tom Cruise) și Raymond Babbitt (Dustin Hoffman). Charlie află că tatăl său, care l-a alungat de acasă în adolescenţă, a murit și se așteaptă să moștenească ceva din averea bătrânului. Însă, tot ce i-a lăsat este o mașină decapotabilă veche, un Buick din 1949 și … un frate mai mare, Raymond, de existența căruia n-avea habar. Acest Raymond este moștenitorul averii bătrânului milionar, de care trebuie să aibe grijă, deoarece are o formă gravă de autism. El are un talent extraordinar pentru calcule matematice, pe care le face mintal cu o rapiditate extraordinară, însă nu se poate descurca singur. După ce Charlie eșuează în încercarea de a face un târg cu gardianul fratelui său, îl imprumută de la azil și pleacă în Las Vegas, cu speranța de a câștiga jumătate din bani. Însă, pe parcursul filmului frații ajung să se cunoască și să dezvolte intre ei o afecțiune reală.
  20. Mereu la prima întâlnire (50 First Dates, 2004) – Regia: Peter Segal. Cu Drew Barrymore și Adam Sandler în rolurile principale. Henry Roth (Adam Sandler), veterinar specializat în animale marine polare, frânge inimile turistelor americane atunci când nu se ocupă de mamiferele marine de la Sea Life Park din Hawaii. Pentru Henry iese din discuție o relație pe termen lung pentru că, astfel, și-ar abandona visul de 10 ani de a naviga în Alaska pentru a studia viața subacvatică a morselor. Însă, goeleta sa, Sea Serpent, are un accident, iar el ajunge la Hukilau Café. Acolo, Henry este atras imediat de Lucy Whitmore (Drew Barrymore), care stă singură la o masă și ia micul dejun. Intrigat de metoda ei de a desface napolitanele în felii și a construi cu ele mici colibe perfecte, se întoarce ziua următoare la Hukilau să o cunoască. Lucy stă din nou singură cu napolitanele ei transformându-le în cabane perfecte. Când ușa din napolitană nu vrea să stea închisă, Henry profită de ocazie, ia o scobitoare și o folosește în chip de balama. Curând află că tipa are amnezie temporală din cauza unui groaznic accident și în fiecare zi o ia de la capăt. Dacă vrea să îi câștige afecțiunea, Henry va trebui să o ia de la capăt în fiecare zi a vieții sale.
  21. Ray (2004) – Regia: Taylor Hackford. Cu Jamie Foxx în rolul celebrului cântăreț Ray Charles. Cine nu a auzit de Ray Charles? Celebru în toată lumea datorita vocii sale inconfundabile și a faptului ca în ciuda dizabilitatii sale (rămâne orb încă din copilărie datorita socului morții fratelui sau) ajunge o legenda a muzicii, adoptând diverse stiluri muzicale: jazz, rythm & blues, rock and roll, gospel, country și western. Filmul spune povestea nerostita încă, o biografie muzicala, o drama a legendei americane care a fost Ray Charles, care a transformat lupta sa cu întunericul într-o lumina strălucitoare. Povestea lui Ray Charles este a unui copil care orbește de mic, care este crescut de o mama singura și săracă într-un mediu segregaționist din sudul Americii, dar care va reuși sa spargă barierele sociale și sa schimbe cursul istoriei muzicii americane.
  22. Recepţionerul (The night clerk, 2020) – Regia: Michael Cristofer. Cu: Tye Sheridan, Helen Hunt, Ana de Armas. Bart Bromley (Tye Sheridan) este un recepționer mai puțin obișnuit. El s-a născut cu o boală psihică intre autism şi Sindrom Down. Dar asta nu-l împiedică să ducă o viaţă normală: să aibă un job, o mașină etc.. Însă, ii place să studieze cupluri în intimitatea lor dintr-o cameră de hotel, cu mai multe camere de filmat ascunse, şi să le imite discuțiile. La un moment dat vede cum este omorâtă femeia, dar el ajunge prea târziu ca să o salveze şi fără voia lui ajunge suspect de crimă. Va reuși el să-şi învingă frica de închisoare şi prejudecățile celor din jur? Vă las să îl urmăriți singuri. In rolul mamei lui Bart este Ethel Bromley jucat de Helen Hunt.
  23. Cartagena (L’homme de chevet, 2009) – Regia: Alain Monne. Cu Sophie Marceau și Christopher Lambert în rolurile principale. Muriel (Sophie Marceau), fostă soție de ambasador, este un spirit liber, frumoasă și inteligentă, dar imobilizată la pat în urma unui teribil accident de mașină. Leo (Christopher Lambert), fost boxer, este un bețiv de vârstă mijlocie disperat să lucreze și fără prea multe calificări. In urma unui interviu, Muriel îl angajează să gătească și să aibă grija de ea. Pe parcurs, Leo ii câștigă încrederea lui Muriel. In timp ce aceasta îl învață să citească, el o forțează să confrunte bucuriile dincolo de fereastra ei din Cartagena (sud-estul Spaniei), în viaţa reală.
  24. Noro 2002 – Regia: Radu Gabrea. Cu Victoria Cociaș, Tedy Necula și Dorel Vișan. Această dramă românească prezintă realitatea unui copil cu dizabilităţi de după ’89, în care s-ar putea găsi oricine care a trecut prin asta. Norocel (Tedy Necula), este un băiețel cam de 8-9 ani, născut cu tretrapareză spatică din cauza neglijenței doctorilor. La fel ca mine. Tatăl lui (Dorel Vișan), polițist de meserie și mama sa (Victoria Cociaș), croitoreasă la teatru, luptă fiecare în felul său, însă cu mijloace total diferite împotriva handicapului lui Noro. In timp ce mama îl tratează ca pe un copil normal, dezvăluindu-i tot adevărul despre handicapul său și despre lumea reală care îl înconjoară, tatăl lui țese în jurul lui minciuni și iluzii ca o pânză de păianjen, încercând să-l protejeze izolându-l de lumea reală și ascunzându-i adevărul. Pe parcurs, conflictul dintre cei doi părinți devine din ce în ce mai acut, ducând chiar la destrămarea căsniciei. Ce se va întâmpla ca Noro, vă las să descoperiți singuri urmărind filmul. Il găsiți pe Youtube în două părți: Partea 1 și Partea 2.
  25. Rory O’Shea a fost aici (Inside I’m Dancing, 2004) – Regia: Damien O’Donnell. Cu James McAvoy, Steven Robertson și Romola Garai în rolurile principale. Filmul este povestea a doi prieteni, ambii suferind de handicapuri fizice severe, care iau viața pe cont propriu și o trăiesc la maximum, cu bunele și relele ei. Timidul Michael (Steven Robertson) și extrovertitul Rory (James McAvoy) se întâlnesc la azilul Carrigmore și decid să plece la drum împreună pentru a gusta din tot ce le poate oferi viața mai intens – dragoste, durere, libertate. Pe drumul lor se împrietenesc cu Siobhan (Romola Garai), de care timidul Michael se va îndrăgostii pentru prima data și tot pentru prima data va afla și ce înseamnă decepția în dragoste și pierderea unei persoane dragi. E un film care te trece de la o stare la alta. Acuma râzi și în secunda următoare iți dau lacrimile. Merita văzut. Ca sa vedeți filmul, intrați pe site-ul de la titlu filmului și apăsați pe ce Player se potrivește PC-ului d-voastră.
  26. Castele de gheață (Ice Castles, 2010) – Regia: Donald Wrye. Cu: Rob Mayes (Nick), Taylor Firth (Alexis Winston, sau prescurtat Lexi), Morgan Kelly (Aiden) și Eve Crawford (mătușa Jane). Lexi, este o adolescentă normală din Iowa, SUA, cu iubit (viitor hocheist), pe nume Nick și o familie iubitoare formată dintr-un tată și o mătușă. Văzând că ii place atât de mult să patineze, familia o convinge să se înscrie la concursul național de patinaj artistic. Însă, in urma unui antrenament, Lexi suferă un groaznic accident in urma căreia își pierde vederea. Va reuși Lexi să depășească obstacolele? Veți afla urmărind filmul.
  27. Lumea lui Po (A Boy Called Po, 2016) – Regia: John Asher. Cu: Christopher Gorham și Julian Feder. Atunci când tânăra soție a lui David Wilson (Christopher Gorham) pierde lupta cu cancerul, el devine singurul părinte al unui copil cu autism, Patrick (Julian Feder), aflat acum în clasa a șasea. Po, așa cum preferă el să fie numit, era foarte apropiat de mama lui, dar nu își poate comunica propriul sentiment de pierdere. În timp ce tatăl și fiul se luptă să facă față vieții după moartea mamei, fiecare începe, fără sa vrea, să se retragă în propria lui lume. David, la locul de muncă, care devine din ce in ce mai presant, iar Po în lumea sa imaginară. Din cauza asta, începe să fie hărțuit și se îndepărtează de școală. Diviziunea din ce în ce mai mare dintre tată și fiu și provocările unui părinte singur al unui copil cu nevoi speciale, amenință să-i separe definitiv pe David și Po. Bazându-se pe o poveste adevărată, legăturile de dragoste dintre un tată și un fiu îndurerat sunt testate în modul cel mai autentic.
  28. Povestea delfinului 1 și 2 (Dolphin Tale, 2011 și 2014) – Regia: Charles Martin Smith. Cu: Kris Kristofferson, Ashley Judd, Morgan Freeman, Harry Connick Jr., Nathan Gamble, Bethany Hamilton. Ați mai auzit sau văzut vreodată un delfin cu o coadă amputată? Eu, una, nu. Până acum. … Filmele sunt inspirate din uimitoarea poveste a unui delfin curajos și a unor străini care încearcă să-i salveze viața și apoi să ii găsească un partener de joacă. … In primul film, o tânără femelă delfin este prinsă într-o capcană pentru crabi, rănindu-și grav coada. Este salvată și transportată la Spitalul Marin Clearwater, unde i se pune numele de Winter. Dar lupta pentru supraviețuire abia acum începe. Nemaiavând coadă, va fi nevoie de expertiza unui biolog marin dedicat, Dr. Clay Haskett (Harry Connick Jr.), ingeniozitatea unui doctor protetic, dr. Cameron McCarthy (Morgan Freeman) și devotamentul neclintit al unui tânăr, Sawyer Nelson (Nathan Gamble), pentru a face un miracol. … La câțiva ani după ce i-a fost implantată o proteză care să-i suplinească lipsa cozii, in filmul al doilea Winter își pierde mama-surogat. Singură și tristă, eroina noastră din lumea apelor nu își mai dorește nimic, nici măcar compania lui Sawyer, cel mai bun prieten al ei din lumea oamenilor. Și cum o nenorocire nu vine niciodată singură, Winter va trebui să fie mutată din acvariul unde trăia din cauza regulamentelor care prevedeau ca delfinii cazați acolo să fie perechi. … Adevărata Winter, care își joacă propriul rol în „Dolphin Tale”, este astăzi un simbol al curajului, perseverenței și speranței pentru milioanele de oameni, atât cu și fără dizabilități, care au fost atinși de povestea ei remarcabilă de recuperare și reabilitare. O puteți urmări online pe site-ul spitalului Marin Clearwater, daca nu puteți ajunge in Florida. Intr-un rol secundar apare si celebra surferi-ță Bethany Hamilton, despre care am vorbit mai sus.
  29.  Eu sunt Sam (I Am Sam, 2001) – Regia: Jessie Nelson. Cu Sean Penn, Dakota Fanning și Michelle Pfeiffer. Un film care ajunge la suflet și care merita sa fie văzută și revăzută. Un film de la care ai ce învăța. … Sam Dawson, in interpretarea magistrala a lui Sean Penn, are mintea unui copil de 7 ani. Este obsedat de Beatles și memorează foarte ușor toate filmele văzute. Are o fiica (Dakota Fanning) cu o femeie de pe străzi, căreia ii da numele Lucy Diamond (după cântecul lui Beatles). Însă, mama ei o părăsește la naștere, lăsând-o in grija bietului Sam. Cu toate acestea, el reușește cu brio, as putea spune, sa își facă rolul de tata și de angajat la un fast-food, pentru a se întreține. Însă, lumea e rea și neînțelegătoare … uneori, așa ca Sam intra fără sa vrea in bucluc cu politia și e arestat. Conducerea scolii, unde învață Lucy, cred ca Sam nu e potrivit ca tata pentru ea și cheamă Protecția Copilului. Etc. Așa ca Sam e nevoit sa caute ajutor și reușește sa angajeze cel mai scump avocat, interpretat de Michelle Pfeiffer, găsit intr-un ziar uitat pe masa de la fast-food. Va reuși Sam sa o păstreze pe Lucy, in ciuda handicapului pe care îl are? Va las sa descoperiți voi. Merita.

Cam atât am avut de pus până acum. Pe parcurs, dacă îmi mai amintesc ceva ori dacă voi mai vedea un film de acest gen, o voi adăuga în lista.

Dacă aveți și alte sugestii, vă aștept să le spuneți mai jos, în comentarii. Lista rămâne deschisă.

Aveți grijă de voi. 

Vizionare plăcută! Pe curând!

PS: Afișele și unele informații sunt preluate de pe site-ul CineMagia.

Publicat în Filme | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

Viața fără limite – Nick Vujicik

Cine nu a auzit de Nick Vujicik? Celebru în toată lumea datorită discursurilor lui motivaționale și a faptului că nu are membre.

Câți dintre noi nu a văzut măcar odată unu din videoclipurile lui de pe youtube? În care ne arată că în ciuda limitărilor fizice și a dificultăților care ii ies în cale, nu l-a împiedicat să experimenteze diverse lucruri, cum ar fi: să joace fotbal și golf, să conducă o barcă cu motor, să înoate, să facă surf și scufundări, să pescuiască, să călătorească în jurul lumii și să ajungă cel mai mare speaker motivațional, as putea spune.

Mai nou, am aflat că poate să și cânte și are o voce destul de frumoasă, din punctul meu de vedere. Click AICI.

Marea majoritate a persoanelor cu dizabilităţi, dar și cei sănătoși, avem de multe ori tendința să îl luăm pe “NU” în brațe, uneori din prima, fără măcar să încercăm. Ne lăsăm influențați de prejudecățile celor din jur și copleșiți de limitările și problemele de zi cu zi. Din cauza asta cădem de multe ori în “groapa disperării”, iar el ia totul atât de ușor, ca pe ceva normal. Nu se dă în lături de la nimic și a dovedit de nenumărate ori că poate trece peste toate încercările vieții cu optimism și încredere. După cum spune chiar el:

“Adesea, oamenii se așteaptă ca o persoană cu dizabilităţi severe să fie inactivă, poate chiar plină de amărăciune și introvertită. Uimește-le! Arătându-le că trăiești o viaţă plină de aventuri și împliniri.”

Nu mai țin minte când am auzit prima oară de el, dar, după ce am dat o căutare pe internet și am văzut câteva videoclipuri cu el, am rămas impresionată de curajul și credința lui. Este un exemplu demn de urmat pentru toți, indiferent de dizabilitate sau … fără dizabilitate, de religie, de etnie etc.

Am văzut că a fost și în România de 3-4 ori, dar, din păcate nu am avut cum să ajung la el. Însă, mi-am dorit foarte mult să citesc măcar una dintre cărțile lui.

După lungi căutări, am reușit să dau peste prima lui carte “Viaţa fără limite” și să o împrumut de la biblioteca Asociației Sporting Club Galați, unde sunt membră. Nici măcar Biblioteca Județeană “V. A. Urechia”  nu o are.

Aşa că, dacă doriți să o citiți și nu o găsiți în biblioteci, o puteți comanda de pe internet. Din punctul meu de vedere, merită a fi citită.

Cartea a apărut pentru prima dată în 2010, pe când avea 27 de ani. Are 260 de pagini și o găsiți la editura Scriptum. Se citește foarte ușor. Pe lângă aceasta, au mai fost traduse: “Fii tare”, “De neoprit” și “Dragoste fără limite”, scrise tot de el.

Nick Vujicik, pe numele lui întreg Nicholas James Vujicik, s-a născut pe 4 decembrie 1982 în Melbourne, Australia. Părinții lui erau creștini apostolici și proveneau din fosta Iugoslavie.

Din cauza represaliilor comuniste care ii discriminau și ii persecutau pentru religia lor, bunicii lui au fost nevoiți să emigreze în Australia după cel de-al Doilea Război Mondial. Credința lor se împotrivea purtării de arme și au refuzat să intre în partidul Comunist, care le controla fiecare aspect al vieții. Din cauza asta au avut mult de suferit financiar și îndurau adesea foamea. Slujbele erau ținute în secret.

Părinții lui Nick erau mici când au fost nevoiți să fugă și nu se cunoșteau încă. S-au întâlnit ulterior într-o biserică din Melbourne și s-au îndrăgostit. Ea era asistentă medicală pediatrică și moașă la Royal Children’s Hospital din Australia. Iar el era administrator și contabil public. In timpul liber era pastor fără studii teologice. Au urmat apoi căsătoria și copii (3 la număr – 2 băieți și o fată).

Primul copil al familiei, Nick, l-a născut la 25 de ani, diagnosticat cu focomelie, o boală rară caracterizată prin atașarea de trunchi a mâinilor și / sau a picioarelor. Apoi, doctorii au schimbat diagnosticul în Tetra-amelia, caracterizată prin absența tuturor celor patru membre. Conform informațiilor găsite în carte și pe internet.

Prima reacție a femeii a fost de respingere. Dar tatăl lui a reușit cumva să o consoleze aducându-i un buchet de flori și să o facă să-l accepte pe Nick așa cum era zicând că Dumnezeu are planul Lui pentru ei.

Copilăria lui Nick nu a fost una ușoară, fiind măcinat de întrebări și simțind batjocura celor din jur. La un moment dat a vrut chiar să se sinucidă, înecându-se în cadă. Dar în cele din urmă și-a dat seama de greșeala făcută și și-a acceptat handicapul.

Experiențele dure din viața lui nu au făcut decât să-l întărească și să-l ajute să capete abilitățile importante pentru o viaţă fericită și fără limite. Aceste abilități sunt:

  1. o voință puternică;
  2. o speranță atât de solidă, încât să nu poată fi frântă;
  3. credință în Dumnezeu și în posibilitățile Lui infinite;
  4. dragoste și acceptarea de sine;
  5. atitudine cu altitudine;
  6. un spirit curajos;
  7. o inima încrezătoare;
  8. dorința de a descoperi ocazii prielnice;
  9. capacitatea de asumare a riscului și o doză bună de umor;
  10. misiunea de a sluji pe ceilalți.

Dar ca să capete aceste abilități “de a construi legături de încredere și relații de susținere reciprocă” trebuia să-și însușească “câteva deprinderi primare de relaționare, și anume:

  • de a citi emoțiile și stările oamenilor;
  • de a asculta atent la ce spun alții și cum o spun;
  • de a evalua, înțelege și reacționa la semnalele nonverbale ale conlocutorilor;
  • de a te adapta oricărui mediu social sau gen de întrunire;
  • de a socializa repede cu alții;
  • de a-ți afișa șarmul în orice situație;
  • de a practica tactul și autocontrolul;
  • de a demonstra prin acțiuni grija faţă de alții.”

A format propria organizație non-profit  “Life without limbs” (Viață fără membre) la vârsta de 17 ani și străbate lumea ținând prelegeri despre traiul cu dizabilități, speranță, credință și găsirea sensului în viață.

In călătoriile sale a cunoscut mulți speakeri motivaționali, printre care se numără și cei cu dizabilităţi, cum ar fi Joni Eareckson Tada (paralizată de la gât în jos la doar 18 ani, în urma unui plonjon într-un golf din Oceanul Atlantic) și Bethany Hamilton (rămasă fără o mână în urma întâlnirii cu un rechin, la doar 13 ani), de la care a învățat să facă și surf.

A fost cooptat și în filme, la Hollywood, dar a refuzat zicând că nu i se potrivește statutul de actor. A jucat doar un singur rol într-un film de 23 de minute, intitulat The butterfly circus (Circul Fluturilor).

Mi s-a părut foarte interesant și modul în care a desfăcut cuvântul “FRICA – False Realități Imaginate Ca Adevărate” și cred că este foarte adevărat pentru că de multe ori fricile noastre sunt doar închipuiri menite să ne țină pe loc.

Tot în carte găsim și una din primele lui vizite în România, care nu a fost una foarte plăcută.

Camera hotelului unde a fost cazat nu avea aer condiționat și simțea că se sufocă. Aşa că, a fost nevoit să iasă pe coridor în toiul nopții și să se culce pe jos. Pe hol a trecut un domn care s-a împiedicat de el. Bineînțeles că vina a căzut pe însoțitorul lui, pentru că mulți au greșita impresie că dacă avem un handicap fizic, avem și ceva la cap.

Însă, Nick a tratat experiența cu mult umor și înțelepciune și ne îndeamnă să facem și noi la fel. Să nu mai punem la suflet răutățile celor din jur și să nu ne mai luăm prea în serios pentru că nici viaţa nu ne ia în serios. Ba din contra, ne pune la încercare.

In concluzie: Citind această carte te face să râzi, sau să plângi odată cu el, te face să meditez la propria persoană și să te simți mai motivată să îți trăiești viața după propriile reguli.

Este o carte de dezvoltare personală și motivațională, extrem de captivantă și emoționantă. Merită a fi citită.

 

Citate care mi-au plăcut:

“Dacă ai dorința și pasiunea de a face ceva, ceva ce este după voia lui Dumnezeu, vei reuși.”

“Fi perfect pentru tine însuți și pentru Dumnezeu. Atunci și ceilalți te vor putea vedea perfect”.

“Adesea credem despre noi că nu suntem suficienți de inteligenți, de atractivi sau de talentați pentru a ne urmări visurile. Credem ceea ce spun alții despre noi sau ne limităm singuri în unele privințe. Iar ceea ce este mai rău este că atunci când te consideri nedemn, tu limitezi felul în care Dumnezeu poate lucra prin tine!”

“Când renunți la visurile tale, de fapt îl dai pe Dumnezeu deoparte. … tu ești creația Lui. El te-a făcut cu un scop. Ca atare viața ta nu poate fi limitată, așa cum dragostea lui Dumnezeu nu poate fi îngrădită.”

“… avem de făcut o alegere. Putem alege să ne concentrăm asupra dezamăgirilor și eșecurilor noastre. Putem alege să fim plini de amărăciune, mânie și tristețe. Sau, când trecem prin greutăți ori avem de-a face cu oameni ce ne sunt potrivnici, putem alege să învățăm din experiențele prin care trecem, asumându-ne responsabilitatea pentru propria noastră fericire.”

“Doar dorindu-ți o schimbare nu vei schimba nimic. Însă dacă vei lua decizia de a acționa chiar acum, asta schimbă totul”

“Unele răni se vindecă mai repede dacă nu le tot pansezi.” Este vorba despre “rănile vieții”.

“Nu poți controla tot ce ți se întâmplă în viaţă. Pentru anumite lucruri nu ești tu de vină, iar asupra altora nu ai putere de decizie. Ai de ales intre a renunța sau a te lupta pentru o viaţă mai bună. … totul se întâmplă dintr-un motiv anume, iar în final totul va lucra spre bine.”

“Capacitatea noastră umană de a raționa este o binecuvântare, dar uneori poate fi și un blestem. … Nu este greșit să privești în perspectivă și să faci planuri de viitor, dar nu uita că cele mai rele temeri pot la fel de bine să devină cele mai mari și bune surprize.”

“Dacă nu te afli unde ai vrea sau dacă nu ai obținut ceea ce ai fi sperat, cauza foarte probabilă nu este localizată în jurul tău, ci în tine. Asumă-ți responsabilitatea, iar apoi acționează. In primul rând, trebuie să crezi în tine și în valoarea ta. Nu aștepta ca alții să te descopere unde te ascunzi. Nu aștepta minunea care ți-o dorești sau pur și simplu ocazia potrivită. Tu ești lingura, iar lumea, oala ta cu ciorbă. Învârte în ciorbă.” Acționează.

“Dacă urmărești plăcerile efemere, vei găsi doar împliniri trecătoare. Cu emoții ieftine nu poți avea decât ceea ce ai fost dispus să cumperi – azi în mână, mâine minciună.”

“Mulțumirea o dobândești doar atunci când te angajezi pe deplin, cu toată forța, cu toate talentele și pasiunea ta. Satisfacția imediată nu este altceva decât atât – o mulțumire de moment. “

“… una din cele mai bune modalități de a rezista chiar și atunci când rugăciunile noastre rămân fără răspuns este aceea de a ne dedica altora. Dacă suferința ta este o povară, caută să faci mai ușoara povara altora și să le însuflețești speranța. … salvarea noastră vine din relații, relații cu cei din jurul nostru și … din relația noastră cu Dumnezeu … .”

“Speranța este trambulina pentru aproape fiecare pas pe care îl facem … .”

“Tuturor ni se întâmplă ca, la un moment dat, viziunea pe care o avem cu privire la viața noastră să se lovească de realitatea crudă asemenea unei mașini de curse care se izbește de un zid. Detaliile experienței prin care treci pot fi unice, însă situațiile disperate sunt ceva cât se poate de omenesc.”

“…unii oameni acceptă ceea ce spun alții despre ei și, inconștient, se limitează singuri. Trebuie să-ți exerciți libertatea de a fi liber de orice categorisiri sau limitări pe care alții încearcă să ți le atribuie.”

“Categorisirile pot deveni o ascunzătoare ademenitoare. Unii oameni le folosesc drept scuze. Alții se ridică deasupra lor.”

“Problemele privește-le ca pe niște <experiențe formatoare de caracter>. Învață din ele și ridică-te deasupra lor.”

“Speranța este un catalizator. Ea poate dărâma obstacole ce par insurmontabile. Când continui să lupți, refuzând să te dai bătut, începi să iei avânt. Speranța creează posibilități pe care nu le-ai fi anticipat vreodată.”

“Nu uita: acțiunea determină reacțiunea. Când ești ispitit să-ți abandonezi visurile, mergi mai departe încă o zi, încă o săptămână, încă o lună, încă un an. Vei fi uimit să vezi ce oportunități apar atunci când refuzi să te dai bătut.”

“Înfrânți sunt doar cei care refuză să încerce din nou.”

“Adesea, tocmai problemele despre care credem că ne împiedică să înaintăm ne fac, de fapt, mai puternici. Acceptă posibilitatea ca handicapul de azi poate fi avantajul de mâine.”

“Nimeni nu este fericit în permanenţă. Astfel că, momentele mai mohorâte sunt absolut firești. Şi ele servesc unui scop. … Cât timp ești conștient de emoțiile tale și le poți controla, gândurile realiste pot avea consecințe pozitive. Doar când permiți emoțiilor să preia controlul asupra acțiunilor tale riști să cazi în depresie și să dezvolți un comportament autodistructiv. Soluția este să refuzi să te lași copleșit sau împovărat de emoții negative ori sentimente de depresie. … când descoperi că prin minte iți trec gânduri negative, poți alege să le oprești. Identifică acele gânduri și caută să le înțelegi sursa, dar rămâi concentrat asupra soluțiilor, nu asupra problemelor.”

“Cheia înaintării în viaţă, chiar și în perioade aride, este să-ți lași viziunea pentru viaţa ta să fie călăuzită nu de ceea ce poți vedea, ci de ceea ce iți poți imagina. Asta înseamnă să ai credință.”

“Nu îți vei putea schimba niciodată trecutul, dar îți poți schimba viitorul. – Reggie Dabbs, speaker motivațional.”

“Când întâmpini probleme, nu dai înapoi. Nici nu fugi de ele. Ci analizezi situația, cauți soluții și ai încredere că indiferent ce se va întâmpla, toate lucrurile vor lucra împreună spre bine. Răbdarea este esențială. Semeni semințele. Uzi semănătura. Aștepți recolta. Si, mai ales, când dai de un obstacol nu faci ceva nesăbuit. Nu dai cu capul în el. Nu te întorci înapoi înfrânt. Ci cauți cea mai bună soluție, în timp ce ai încrederea că fiecare obstacol servește unui scop.”

“Dacă ajungem să ne construim imaginea de sine pe părerea oamenilor sau dacă ne comparăm frenetic cu alții devenim extrem de vulnerabili sau adoptăm o mentalitate de victimă. Când nu ești dispus să te accepți pe tine însuți, devii automat mai puțin dispus să ii accepți pe alții, ceea ce … duce la singurătate și izolare.”

“Când te judeci aspru sau faci prea multe presiuni asupra ta, începi să ii judeci și pe ceilalți. Dacă te iubești și te accepți așa cum te iubește Dumnezeu, ți se deschide ușa spre un sentiment mult mai profund al păcii și împlinirii.”

“In loc să te concentrezi doar asupra imperfecțiunilor, nereușitelor, greșelilor tale, concentrează-te asupra binecuvântărilor și a contribuției pe care ți-o poți aduce la viaţa celor din jurul tău – fie că este vorba de talent, cunoștințe, mod de gândire, creativitate, muncă fizică sau incurajare. Nu trebuie să te conformezi așteptărilor nimănui. Îți poți definii propria versiune a perfecțiunii.”

“Dacă nu te accepți așa cum ești, nu doar că te vei distruge singur, dar te vei și izola de ceilalți oameni.”

“Când ești rănit, ridici ziduri în spatele cărora cauți să te ascunzi pentru a nu fi rănit din nou, dar nu poți construi un zid interior în jurul inimii tale. Dacă … te accepți pe tine însuți așa cum ești, ținând seama de întreaga ta frumusețe interioară și exterioară, oamenii vor fi atrași de tine și vor descoperi și ei frumusețea ta.”

“Uneori, suntem singurii vinovați pentru problemele minore care se acutizează – noi suntem cei care le dăm mult prea multă atenție. Cu toții suntem ființe umane perfect imperfect, unii poate mai mult decât alții, dar fiecare are defectele și punctele lui slabe. Este important să nu iei fiecare mic rid sau neg prea în serios, fiindcă într-o zi chiar vei avea ceva serios de care să te plângi, și atunci ce vei face? Fii gata să te amuzi de micile cucuie sau umflături pe care ți le crește viaţa în vârful capului sau pe nas!”

“… adevărata frumusețe este în ochii – și atingerea – celui care privește, iar ceea ce este în exterior nu este nici pe departe atât de important ca ceea ce este în interior.”

“In loc să te concentrezi asupra durerii din tine, încearcă să alini durerea altcuiva.”

“Dacă nu îți poți rezolva propriile probleme, încearcă să fii soluția la problemele altcuiva.”

“Prin schimbarea atitudinii, ne putem schimba viaţa. ” William James, psiholog.

“Există o putere reală în controlarea atitudinii, cu scopul de a contracara diferite stări afective și de a stopa acele comportamente ce pot reprezenta un pericol în calea trăirii unei vieți fără limite.”

“Indiferent dacă conștientizezi sau nu, tu privești lumea prin propriile tale perspective sau atitudini unice, bazate pe convingerile tale cu privire la ceea ce este bine sau rău, corect sau incorect, drept sau nedrept. Deciziile și acțiunile tale se bazează pe acele atitudini, așa că, dacă felul tău de a fi nu este cel mai potrivit, ai puterea să îți ajustezi atitudinea și să îți schimbi viaţa.”

“Ai întâlnit vreodată o persoană fericită, împlinită și plină de succes, dar plină de pesimism? … o atitudine optimistă te ajută să îți controlezi emoțiile. Pesimismul îți slăbește voința și permite ca stările tale emoționale să preia controlul asupra acțiunilor tale. In schimb, adoptând o perspectivă optimistă, îți vei putea ajusta atitudinea pentru a întoarce în bine situațiile rele. … deși nu poți schimba întotdeauna împrejurările în care te afli, poți schimba modul în care le privești.”

“Când îngădui ca împrejurările ce se află în afara controlului tău să îți determine atitudinea și acțiunile, riști să te înscrii într-un sir “lung” de decizii pripite și concluzii greșite, să reacționezi exagerat, să renunți prea repede și să pierzi acele ocazii ce apar întotdeauna tocmai atunci când ai impresia că viaţa nu va deveni niciodată mai bună.”

“Pesimismul și negativismul te vor împiedica mereu să te ridici deasupra împrejurărilor în care te afli. De aceea, când simți că fierbi pe dinăuntru din cauza unor gânduri negativiste, oprește-le și înlocuiește-le cu un dialog interior mai pozitiv și mai încurajator.”

“Uneori, cea mai bună metodă de a ieși dintr-o fundătură sau de a trece peste un obstacol este să faci ca viaţa ta sau a altora să fie mai bună. Socrate a spus: Cel care vrea să urnească lumea, să se urnească mai întâi pe sine.

Nimeni nu știe ce-i rezervă viaţa … dar nu-i greu să fii curajos când știi că Dumnezeu este Cel care îți dă curajul.” Carson Leslie, speaker motivațional

“Un om curajos nu este cel care simte teamă, ci cel care o biruiește.” Nelson Mandela, primul președinte al Africii de Sud (1994-1999) ales prin vot universal

“Nu poți trăi o viaţă împlinită care să exprime pe deplin binecuvântările ce le ai dacă deciziile tale sunt controlate de teamă.”

“Teamă te va împiedica să înaintezi și nu te va lăsa să devii cine vrei să fii.”

“Nu spuneți niciodată, niciodată. Fiindcă limitele, la fel ca temerile sunt adesea o simplă iluzie.” Michael Jordan, baschetbalist

“Ridică-te deasupra temerilor sau folosește-te de ele.”

“Nu te poți bucura de o viaţă împlinită dacă ești paralizat de teamă ca s-ar putea întâmpla ceva într-o zi, undeva, cumva.”

“Visează lucruri mari și nu lăsa niciodată ca teama să te împiedice să cauți realizarea visurilor tale. Alege viaţa pe care vrei să o trăiești și trăiește-o.”

“Proverb japonez: cazi de șapte ori, ridică-te de opt.”

“Ceea ce trebuie să ne amintim cu toții este că viaţa nu-i un test cu două posibilități: admis / respins. Ci este un proces de încercări și multe nereușite. Cei care reușesc în viaţă sunt cei care după ce dau cu capul de pământ se saltă mai sus, considerând că nereușitele lor sunt niște experiențe temporare cu potențial de învățare.”

“Succesul este capacitatea de a merge mai departe de la o greșeală la următoarea, fără a pierde din entuziasm.” Winston Churchill, prim-ministru Regatului Unit în Al Doilea Război Mondial

”Niciodată să nu consideri că greșelile tale sunt finale, niciodată să nu le echivalezi cu moartea sau procesul morții, fiindcă realitatea este că prin luptele și strădaniile tale, tu experimentezi viaţa. Problemele cu care ne confruntăm ne ajută să devenim mai puternici, mai buni și mai pregătiți pentru succes.”

“Putem fi cei mai severi critici ai noștri. Însă … odată ce accepți că perfecțiunea este doar un obiectiv, nu mai este atât de greu să accepți greșeala. Fiecare pas greșit este … o alta lecție învățată, o altă ocazie de a face mai bine data viitoare.”

“Ceea ce nu te distruge te poate face mai puternic, mai conștiincios, mai creativ și mai hotărât să-ți urmărești visurile. Probabil că vrei să reușești cât mai repede în ceea ce ți-ai propus, și asta nu este nimic rău, dar și răbdarea este o virtute, iar greșeala va dezvolta cu siguranță această trăsătură în tine. Crede-mă, am învățat că agenda mea nu este neapărat în agenda zilnică a lui Dumnezeu. El are propria Lui linie a timpului, și noi toți trebuie să așteptăm ca ea să se desfășoare după voia Lui.”

“Fiecare încercare nereușită este un alt pas înainte.” Thomas Alva Edison, inventator American (becul, telefonul etc.)

“Succesul nu vine fără durere. … eșecurile fac parte din darul vieții.”

“Dacă te prăbușești când ești confruntat cu schimbările inevitabile pe care le aduce viaţa, nu vei înainta niciodată.”

“Dezvoltarea unei relații este asemănătoare deschiderii unui cont de economii. Nu te poți aștepta la nimic dacă nu pui nimic în acel cont.”

“Un scop bine definit, speranțe înalte, o credință statornică, acceptare de sine, o atitudine pozitivă, temeritate (îndrăzneală mare, cutezanță), optimism și măiestria de a gestiona schimbarea îți sunt de mare folos, dar nimeni nu-și poate atinge visul singur.”

“Dumnezeu ți-a dat doar o gură, însă două urechi; prin urmare, trebuie să asculți de două ori mai mult decât vorbești.”

“Pentru a intra cu adevărat în legătură cu interlocutorul tău, trebuie sa iei în considerare sentimentul din spatele cuvintelor, nu doar cuvintele în sine. … femeile sunt mult mai intuitive decât bărbații care tind să fie mai literali, dând atenție mai mult cuvintelor, decât sentimentelor.”

“In majoritatea locurilor, râgâitul este considerat culmea vulgarității, dar în unele locuri, un râgâit zgomotos este considerat un compliment pentru bucătar. Menționarea unor vechi conflicte, a unor subiecte politice și, în unele cazuri, chiar a religiei poate duce la neplăceri. – Tine de bunele maniere.”

“Ascultarea este cea mai valoroasă deprindere pentru a te conecta cu ceilalți.”

Biblia spune: “Cereți și vi se va da; căutați și veți găsi; bateți și vi se va deschide. Căci oricine cere capătă, cine caută găsește și celui ce bate i se va deschide.” Matei 7:7-8

“Să ceri cuiva ajutorul nu este un semn de slăbiciune.”

“… adevăratele obstacole din viaţă sunt cele pe care ni le ridicăm noi înșine.”

“Motivul pentru care atâția oameni nu ajung nicăieri în viaţă este că atunci când ocazia prielnică le bate la ușă, ei sunt în curtea din spate, cautând trifoi cu patru foi.” Walter Chrysler, întemeietorul companiei de automobile Chrysler

“Dacă ești arogant sau plângăreț, nu te aștepta să primești o invitație la dans. Crede în tine însuți. Crede în valoarea pe care o ai în această lume. Dacă te simți nevrednic de aripi, nu te vei ridica niciodată de la sol.”

“Ocaziile prielnice sunt adesea trecute cu vederea pentru că sunt îmbrăcate în salopetă și arată a muncă.” Thomas Alva Edison, inventator American (becul, telefonul etc.)

“Imperfecțiunea este frumoasă, nebunia este genială. Este mai bine să fi ridicol decât plictisitor.”

“A face ceea ce îți place poate părea ridicol pentru cei care nu îți împărtășesc viziunea sau pasiunea. Nu poți lăsa ca derâderea lor să te deposedeze de visul tău.”

Pe curând!

Publicat în Carti | Etichetat , , , , , , , , | 1 comentariu

Fluturi – Irina Binder

Salutare dragii mei,

Si bine ne-am re / găsit în Noul An!

Am auzit multe păreri pro și contra despre Irina Binder și ale ei cărți, Fluturi. Din cauza asta, am tot amânat să le citesc. Însă, toamna trecută, cam prin octombrie, la Biblioteca V. A. Urechia am dat chiar peste cele trei volume controversate. Ulterior am aflat că sunt patru volume, dar, după ce le-am citit pe primele trei, nu mă grăbesc deloc să-l procur pe al patrulea deoarece nu m-a impresionat așa de tare povestea.

Menționez că nu am nimic cu scriitoarea. Deși se presupune că ar fi biografia ei, ce voi scrie în acest articol este doar o părere personală despre o carte citită.

Atenţie! Conţine spoillere.

In mare, cele trei volume Fluturi sunt simple și ușor de citit. Primul volum a apărut în 2012, la editura For You și are 276 de pagini. Al doilea volum are 320 de pagini și al treilea volum are 300 de pagini, tot de la aceeași editură. Acțiunea se întâmplă pe o durată de cinci 5 ani (19-24 de ani). Dacă chiar este biografia ei, acum ar avea 28-30 de ani, presupun. Dar asta nu are importanţă. Este doar o curiozitate. … Am căutat detalii pe internet, cum ar fi anul nașterii și am aflat doar că s-a născut pe 8 decembrie la Brașov.

Nu mi s-a părut foarte vulgară, așa cum citisem pe internet. Pe ici pe colo sunt certuri, scene violente și înjurături, dar asta nu o face vulgară din punctul meu de vedere. Fiecare scrie cum simte și cum îl duce capul. Dacă vreți o carte fără violenţă și înjurături, nu este asta romanul potrivit pentru voi. E adevărat totuși că aceste scene puteau fi descrise și altfel.

Din punctul meu de vedere, nu oricine are curajul să scrie o carte și nu e pentru oricine acest dar de a scrie. Chiar și Irina spune foarte frumos în primul volum că: “O carte este viața celui care a scris-o. Si-a pus în ea sentimentele, gândurile, munca și iubirea. Cărțile trebuie tratate cu respect, ele reprezentând însuși sufletul autorului lor.”

Au fost multe lucruri care mi-au plăcut și din care am ales câteva citate, pe care le veți citi la finalul articolului. Dar au fost și unele aspecte  care m-au deranjat și care m-au făcut de multe ori să renunț să citesc mai departe, mai ales de la volumul doi încolo. Însă, … curiozitatea de a vedea cum se termină totul, poate, m-a determinat să rezist până la capăt. Plus de asta, nu îmi place să las cărțile neterminate, fie ele bune sau proaste.

Primul volum începe cu descrierea Irinei, atât cea fizică cât și cea psihică. In câteva cuvinte, ea se descrie ca fiind simplă, prea matură pentru vârsta ei, inteligentă, foarte bine educată și modestă. O adevărată lady care atrage priviri oriunde se duce, face ca bărbații să roiască în jurul ei și să se îndrăgostească instantaneu de ea. Însă, comportamentul și limbajul de mahala folosit uneori nu o prea încadrează la categoria lady, dar acesta este doar un “mic” detaliu.

Apoi povestea continuă cu întâlnirea dintre ea și băieți, Matei și Robert, într-un club din Brașov. După aceea, Irina se mută la Snagov, crezând că Matei este “prințul din povesti”. Se atașează de toată familia (de Cesara, fiica lui Matei, și de Oli, bona din copilărie, ajunsă și menajeră). Dar … o iubea și Robert, în secret. Toate bune și frumoase.

Însă, un alt detaliu care te pune pe gânduri de cât de naivă (sau proastă) poate fi Irina, a fost faptul că încă de la începutul cărți ne povestește cum o sună un tip care nu vrea să scoată un cuvânt și care ea i se destăinuie ca la psiholog. Se și laudă la toată lumea că o sună “prietenul ei imaginar”, de parcă ar avea cinci ani. … Dacă m-ar fi sunat pe mine, i-aș fi închis telefonul în nas. Poate era vreun terorist. Abia la sfârșitul volumului doi aflăm cine este misteriosul tip de la telefon, însă nu vi-l voi spune chiar acum.

Mai departe, Irina își dă seama că Matei e tot timpul ocupat și nu ii dă atenție. Când ea avea nevoie de Matei, el îl trimitea pe Robert, fratele vitreg și cățelușul lui de încredere. Robert o ducea peste tot și ii făcea toate poftele. Ceea ce se vedea de la o postă că se iubesc. Însă, Matei nu. Cum să vadă? Că doar e cățelușul lui. El vedea ca fiind ceva obișnuit tachinările lor.

Era ca și cum Matei era “Regele Regatului Snagov” și Robert un biet orfan care nu merită nimic. Să fie recunoscător că nu l-a lăsat pe străzi și atât. Pe lângă asta, Matei avea tupeul să o și înșele cu alte femei.

Dacă Irina protesta și voia să fugă, se revărsa furia “regelui” asupra ei prin ruperea pașaportului, crize de isterie, înjurături și bătăi. Si uite așa, sub ochii orbi ai lui Matei, Irina și Robert s-au apropiat mai mult.

In volumul doi reușește să fugă în Germania, până la urmă. Dar Robert, cățelușul de încredere a lui Matei, o păcălește și o convinge să se întoarcă acasă. Ghici unde? … In brațele lui Matei.

Robert nu era încă pregătit să iasă de sub “dominația” lui Matei, dar nici să nu o mai vadă pe Irina în casă.

Din punctul meu de vedere, aici as fi terminat romanul. L-as fi pus pe Robert să își facă ordine în viaţă și să se întoarcă la ea, dacă mai simțea ceva pentru ea atunci. Să aleagă intre Matei și ea, nu să se întoarcă ca fraiera în brațele lui Matei. Când iubești pe cineva vii chiar tu, nu trimiți „avocați”. Dar asta e altă poveste.

Revenind la roman. In volumul al doilea, Irina încearcă cu disperare să se despartă de Matei. Fuge din nou de acasă și se cuibărește, pentru scurtă perioadă, în brațele lui Alex, avocat de profesie și … fost coleg de facultate cu Matei și Robert. Irina l-a cunoscut pe Alex tot la Brașov.

Matei află de idila lor și îl trimite pe cățelușul lui de încredere, Robert, să o aducă înapoi. Dacă vede că nu ii iese vrăjeala, o răpește și o violează în câmp. Ea reușește să scape și să pună mâna pe mașina lui, dar ca o proastă îl invită și pe el în mașină. Eu l-aș fi lăsat în câmp să se descurce.

Tot în volumul doi, Irina reușește în sfârșit să facă dragoste cu Robert. Pe ascuns, bineînțeles, undeva în Veneția. Iar pe la finalul cărți, aflăm și cine e “prietenul imaginar”.

In volumul trei și ultimul pe care l-am citit, continuăm epopeea triunghiului amoros dintre Matei, Robert și Irina. Aproape tot volumul o face pe supărata cu Robert, pentru că el era de fapt “prietenul imaginar” și o cunoștea dinainte de întâlnirea de la Brașov, dar nu se sfiește să facă dragoste pe unde apucă, înafara Snagovului. Iar Matei o lasă mai moale cu posesivitatea.

In concluzie: Volumele au fost de multe ori o pierdere de vreme. Singurele personaje care mi-au plăcut și care au făcut deliciul romanului au fost Simona și Angel, prietenii Irinei.

 

Citate care mi-au plăcut:

In zadar te iubește un univers întreg, dacă nu ai iubirea de care depinde sufletul tău. Irina Binder – Fluturi vol. 1

Nu știi niciodată cât de puternic ești, până când a fi puternic este singura șansă de supraviețuire. Irina Binder – Fluturi vol. 1

“… fiecare om ar trebui să găsească un loc sub soare, unde să se refugieze, ori de câte ori are nevoie să se regăsească pe sine. Un loc departe de zgomote, de aglomerație și de energii negative. Un loc departe de răutăți, de urât și de ispite.

Un loc în care să poată fi aproape de Dumnezeu, căruia să-i lase grijile în seamă. Un loc în care să se simtă aproape de oamenii dragi care au plecat din lumea asta.

Un loc unde să-și ceară iertare, să ierte, să plângă, să se roage și să viseze. Un loc unde să-și regăsească pacea sufletească, echilibrul, încrederea și forța. Un loc frumos, care să amintească de frumusețea și de valoarea vieții.” Irina Binder – Fluturi vol. 1

Dacă un om te iubește va fi lângă tine, fără să-I ceri și fără să faci eforturi ca să-l păstrezi alături. Irina Binder – Fluturi vol. II

… pierdem, pentru a primi ceva mai bun. … pentru a prețui acel ceva mai bun, trebuie să trecem prin niște etape, să cunoaștem și ceva mai puțin bun. Irina Binder – Fluturi vol. II

… era foarte ușor să te lași viciat de lumea din care făcea parte (a bogaților) – o lume în care oamenii se cuplau iluzoriu, fără a ține cont de valorile sufletești, o lume în care a face sex era ceva la fel de normal ca a bea o cafea. Irina Binder – Fluturi vol. II

… atunci când iubești cu adevărat, ii dai omului libertate și nu îl limitezi. Irina Binder – Fluturi vol. II

Învață să-ți stăpânești furia și dorința de a-l pedepsi pe cel care te-a rănit. Când omul e la pământ, are nevoie de ajutor și mângâieri, nu de lovituri. Dacă nu poți înțelege și ajuta un om căzut, cu ce ești mai bună decât el? Irina Binder – Fluturi vol. III

Dacă un om a greșit, nu-i arăta cât de urât și de rău este, ci cât de frumos și de bun poate fi. Irina Binder – Fluturi vol. III

Ne străduim să fim frumoase și perfecte pentru bărbații noștri, iar ei ne pot uita de îndată ce au ieșit pe ușă. … De dragul lor ne schimbăm mult și renunțăm la o mare parte din noi. … sacrificăm ceea ce suntem și ceea ce ne dorim. Irina Binder – Fluturi vol. III

Dacă iubești pe cineva, îl iubești la pachet cu tot ce are și ce înseamnă. Irina Binder – Fluturi vol. III

Iubirea nu se învață, se simte. Irina Binder – Fluturi vol. III

… oricâtă atenție și prietenie i-ar oferii oamenii, la un moment dat tot singur ai să rămâi, mai ales în clipele grele. … <Învață să> nu faci nici un compromis de dragul de a nu fi singură și să nu accepți în viața ta oameni care nu îți plac și care nu îți inspiră încredere. … singurătatea nu este la fel de rea precum dezgustul de a descoperi că te-ai irosit lângă oameni care nu merită. Irina Binder – Fluturi vol. III

… pentru a fi domn nu e de ajuns să te îmbraci într-un costum elegant și să vorbești frumos. Un domn este domn și dacă e pe șantier și dacă e pe stadion. Știe să respecte și să se facă respectat. Irina Binder – Fluturi vol. III

O regină rămâne regină și dacă iubește un servitor. Nu devine și ea o servitoare. Irina Binder – Fluturi vol. III

… dacă o persoană nu poate urca acolo unde sunt eu, să nu cobor eu doar de dragul ei. Irina Binder – Fluturi vol. III

Există oameni care îți frâng aripile, dar prietenii buni te învață să zbori din nou, chiar și cu o aripă frântă. Irina Binder – Fluturi vol. III

Alături de prieteni trăiești bucuriile dublu, iar durerile pe jumătate. Irina Binder – Fluturi vol. III

Dumnezeu nu-ți dă un prieten bun atunci când ai nevoie de el, ci atunci când ești pregătit și dispus să fii un prieten bun pentru cineva. Irina Binder – Fluturi vol. III

“Scrisul este ca o luptă pe care, dacă o duci la capăt cu demnitate, cu dragoste, cu eroism, cu atenție și cu devotament faţă de Cel care ți-a pus pana harului în mâna sufletului, fiind deplin conștient de valoarea, responsabilitatea și urmările sale, ajungi să transformi viețile oamenilor.” Citat de la un cititor, pe spatele cărții Fluturi vol. III – Irina Binder

Publicat în Carti | Etichetat , , | Comentarii închise la Fluturi – Irina Binder

Sarbatori fericite!

Cu ocazia sărbătorilor de iarna ce se aproprie cu pași repezi va urez multa sănătate, fericire și mese îmbelșugate alături de familie, de prieteni și de … cine mai vreți voi.

Insa aveți grija cât mâncați și beți sa nu ajungeți prin spitale.

Sărbătorile sunt mult mai mult decât mese îmbelșugate și cadouri. Sărbătorile sunt despre timp de calitate petrecut alături de cei dragi.

Daca în timpul anului nu putem sa ne adunam, măcar de sărbători sa fim împreună.

Iar Anul Nou ce vine sa fie mai bun decât acesta și sa aveți parte numai de bucurii și dorințe împlinite.

Pe curând!

Publicat în Articole, Muzica sufletului meu | Comentarii închise la Sarbatori fericite!

Invitatie

Salutare dragii mei

Daca sunteți din Galați sau doar în trecere, va invitam sa sărbătorim împreună Ziua Internationala a Persoanelor cu Dizabilitati care se va tine pe 3 decembrie la Teatrul National de Opera și Opereta „Nae Leonard”. Spectacolul va începe la ora 14.00 și este organizat de Asociația Persoanelor cu Handicap „Sporting Club” Galați în parteneriat cu alte instituții locale. Acesta va conține dans, muzica, teatru, poezie și multe alte surprize. Prezentator va fi poeta și scriitoarea Angela Baciu. Intrarea este gratuita.

In foaierul teatrului găsiți suveniruri și decorațiuni pentru casa și brad făcute cu truda și dragoste de către copii și adulții cu diz-abilități.

Va așteptăm cu drag!

 

PS: La multi ani tuturor romanilor din țara și de peste hotare de 1 Decembrie.

Publicat în Evenimente | Comentarii închise la Invitatie

Robinson Crusoe – Daniel Defoe

Salutare dragii mei,

Romanul pe care vi-l recomand este Robinson Crusoe, de Daniel Defoe. Este un roman care, după părerea mea, merită citită atât de cei mici, cât și de cei mari. … Asta … dacă vă plac romanele de aventuri.

Eu l-am împrumutat de la Biblioteca V. A. Urechia, deoarece îmi doream și puţină aventură printre atâtea romane de dragoste citite. Iar genul acesta se află printre preferatele mele.

Daniel Defoe (a nu se confunda cu actorul Willem Dafoe, pentru că se pronunță cam la fel, însă e o diferență de o literă și nu au nici o legătură intre ei) a fost un jurnalist, pamfletar și scriitor englez, născut intre anii 1 660 – 1 731 (71 ani). El a devenit celebru datorită acestui roman, apărut în anul 1 719, la 59 de ani.

Ediția de faţă a fost tipărită la Editura Flamingo, în 2 010. Are o copertă groasă și lucioasă. Are 239 de pagini și 27 capitole. Se citește ușor și repede.

Robinson Crusoe s-a născut în 1 632 într-un orășel-port din Anglia, fiind al treilea copil dintr-o familie de negustori înstăriți. Plictisit de lumea în care trăia, el fuge de acasă la 19 ani cu primul vas care ii oferă un loc de muncă și de dormit. Nu dorea să calce pe urmele tatălui său și să ajungă negustor. Dorea să colinde mările și să vadă lumea.

După multe expediții pe mare, mai mult sau mai puțin plăcute (a fost și sclav la un moment dat, dar a reușit să evadeze), Robinson Crusoe se hotărăște să se stabilească în Brazilia și să se apuce de agricultură și comerț. Dar microbul expedițiilor pe mare nu-l lasă în pace.

Însă, pe data de 30 septembrie 1 659, o furtună puternică aruncă vasul printre stânci și îl scufundă pe jumătate. Singurul supraviețuitor este Robinson Crusoe, care reușește să înoate până la insulă.

Prima noapte pe insulă a fost un calvar, fiind nevoit să doarmă în copac de frica animalelor sălbatice.

A doua zi începe să construiască o plută pentru a merge la vas și a salva ce mai era de salvat, convins că va petrece ceva vreme pe insulă. Ia cele necesare traiului, plus cele două animale care au supraviețuit și ei naufragiului, un câine și o pisică și se întoarce înapoi pe insulă.

Ca să supraviețuiască, începe să vâneze și să domesticească capre. Iar câinele îl va însoții peste tot. Construiește o colibă, masă, scaune și chiar o bărcuță. Plantează diverse cereale, fructe și legume. Ca tovarăș de vorbă și-a găsit un papagal pe care l-a învățat să vorbească.

Pentru a nu uita nimic din întâmplările zilnice și-a făcut un jurnal, iar pe o scândură un calendar pe care își însemna zilele, lunile și anii.

28 de ani a stat pe insulă, printre care ultimii 3 ani ia petrecut alături de Vineri, prizonierul salvat din mâinile canibalilor și pe care l-a învățat tot ce știa.

Romanul „Robinson Crusoe” arată ca un jurnal intim scris de personaj. Începe din momentul în care fuge de acasă, pana în momentul în care ajunge înapoi la civilizație și după. Romanul abundă în detalii de meteorologie, de geografie, de agricultură, etc. încât te-ar putea tenta să te apuci chiar tu să semeni cereale, de exemplu, să faci stafide din struguri, sau să construiești o plută. Plus de asta, romanul nu duce lipsă de răsturnări de situație încât ai impresia ca acuși „moare”.

Lipsește doar romantismul pe care regizorii au știut să o adauge în filmele și serialele lor, distorsionând un pic romanul. Fiecare regizor și-a imaginat propria sa versiune.

Cum se termină romanul? Vă las pe voi să descoperiți.

Totuși, în caz că vreți să o luați pe scurtătură, va recomand cinci filme care se aproprie de roman cât de cât, sau au câte o temă din roman:

  1. Cel mai aproape de roman a fost cel din 1954, în regia lui Luis Buñuel. Cu Dan O’Herlihy și Jaime Fernández.  Apăsați AICI dacă vreți să vedeți filmul.
  2. Următorul este cel din 1997, în regia lui Rod Hardy și George Miller. Cu Pierce Brosnan și William Takaku. Acesta are foarte mult romantism. Ceea ce în roman lipsește. … De ex., în film, Robinson Crusoe luptând pentru dragostea iubitei sale Mary, își ucide prietenul într-un duel și este nevoit să părăsească Marea Britanie. Pe când în roman era doar un puștan când a plecat și acasă îl așteptau doar părinții și frații. Plus alte multe diferențe. … Merită văzut dacă vă place actorul și romantismul. Trailerul îl găsiți AICI.
  3. A treia variantă văzută de mine și care se aproprie cât de cât de roman este un serial din 2008, care se numește simplu: Crusoe. In regia lui Duane Clark. Cu Philip Winchester și Tongayi Chirisa. Diferența consta în faptul ca și aici are un pic de romantism, iar Vineri este salvat mai devreme decât era prevăzut în roman. Trailerul îl găsiți AICI.
  4. A patra variantă văzută de mine este o animație haioasă din 2016, văzută din perspectiva animalelor sălbatice de pe acea insulă. In afară de tema naufragiului și de înmulțirea pisicilor, exagerată la maxim, nu are nimic asemănător cu romanul. Regia Vincent Kesteloot și Ben Stassen. Voce principală: Matthias Schweighöfer (Robinson Crusoe). Dublat în romană de Șerban Pavlu. Trailerul îl găsiți AICI.
  5. Ultima variantă are o acțiune mai modernă, deși păstrează aceeași temă ca în Robinson Crusoe: naufragiul. Personajul principal se numește Chuck Noland și este jucat magistral de Tom Hanks. Chuck Noland este un angajat FedEx, o firmă de curierat, care îl conduce deseori în locuri foarte îndepărtate, până într-o zi când avionul lui se prăbușește pe o insula pustie. Trailerul îl vedeți AICI.

Pe curând!

Publicat în Carti | Etichetat , , , , | 1 comentariu

Revedere

Salutare dragii mei,

Nu am mai scris de mult. Ce-i drept, din vina mea. Am schimbat “condeiul” cu … alte lucruri și acum nu știu cu ce se încep.

Am avut o vara plina de plimbări prin parcuri și prin oraș (cu treaba sau fără), mici excursii de o zi și vacante prelungite la mare și la munte. Plus de asta, mi-am dedicat timpul celeilalte pasiuni ale mele: desenul în creion, pe care o făceam numai în curte, pentru ca acolo ma simt mai bine, mai … inspirata. Nu am renunțat nici la citit. Am citit câte o carte pe luna pentru ca atât îmi permitea timpul. Am încercat sa le fac pe toate vara asta, dar nu întotdeauna mi-au și ieșit.

Deși vara s-a încheiat de doua luni și ceva, pentru mine încă continuă, chiar dacă este mai rece și sunt nevoita sa ma îmbrac mai gros și sa răresc activitățile făcute afara.

In perioada asta s-au adăugat alte activități care ma mențin în continuare ocupata. Una din ele este dansul.

Ca în fiecare an, împreună cu prietenii mei de la Asociația Persoanelor cu Dizabilitati Sporting Club Galați, în cadrul căreia sunt membra de vreo 12 ani, pregătim un spectacol de Ziua Internationala a Persoanelor cu Dizabilitati, care se va tine pe 3 decembrie. Asta înseamnă dans de 3-4 ori pe săptămână, câte 2 ore pe zi.

Ce facem noi la dans?

E surpriza! 😀 Sper doar sa ne iasă bine și sa va placa. Daca sunteți prin Galați în perioada aceea, va invitam la Teatrul Național de Operă și Operetă „Nae Leonard”, fostul Teatrul Muzical. E gratuit.

Ora?

Nu știu încă. De obicei este după ora prânzului.

Dupa cum am zis și mai sus, am fost nevoita sa răresc unele activități, din cauza faptului ca s-a răcit afara, iar ziua a devenit mai mica. Asa ca, voi revenii din nou la “condei” și voi scrie de câte ori voi putea impresiile și peripețiile de asta vara. Mi-a lipsit foarte mult scrisul. …

Pe curând!

Publicat în Articole | Comentarii închise la Revedere