Salutare dragii mei,
Si bine ne-am re / găsit în Noul An!
Am auzit multe păreri pro și contra despre Irina Binder și ale ei cărți, Fluturi. Din cauza asta, am tot amânat să le citesc. Însă, toamna trecută, cam prin octombrie, la Biblioteca V. A. Urechia am dat chiar peste cele trei volume controversate. Ulterior am aflat că sunt patru volume, dar, după ce le-am citit pe primele trei, nu mă grăbesc deloc să-l procur pe al patrulea deoarece nu m-a impresionat așa de tare povestea.
Menționez că nu am nimic cu scriitoarea. Deși se presupune că ar fi biografia ei, ce voi scrie în acest articol este doar o părere personală despre o carte citită.
Atenţie! Conţine spoillere.
In mare, cele trei volume Fluturi sunt simple și ușor de citit. Primul volum a apărut în 2012, la editura For You și are 276 de pagini. Al doilea volum are 320 de pagini și al treilea volum are 300 de pagini, tot de la aceeași editură. Acțiunea se întâmplă pe o durată de cinci 5 ani (19-24 de ani). Dacă chiar este biografia ei, acum ar avea 28-30 de ani, presupun. Dar asta nu are importanţă. Este doar o curiozitate. … Am căutat detalii pe internet, cum ar fi anul nașterii și am aflat doar că s-a născut pe 8 decembrie la Brașov.
Nu mi s-a părut foarte vulgară, așa cum citisem pe internet. Pe ici pe colo sunt certuri, scene violente și înjurături, dar asta nu o face vulgară din punctul meu de vedere. Fiecare scrie cum simte și cum îl duce capul. Dacă vreți o carte fără violenţă și înjurături, nu este asta romanul potrivit pentru voi. E adevărat totuși că aceste scene puteau fi descrise și altfel.
Din punctul meu de vedere, nu oricine are curajul să scrie o carte și nu e pentru oricine acest dar de a scrie. Chiar și Irina spune foarte frumos în primul volum că: “O carte este viața celui care a scris-o. Si-a pus în ea sentimentele, gândurile, munca și iubirea. Cărțile trebuie tratate cu respect, ele reprezentând însuși sufletul autorului lor.”
Au fost multe lucruri care mi-au plăcut și din care am ales câteva citate, pe care le veți citi la finalul articolului. Dar au fost și unele aspecte care m-au deranjat și care m-au făcut de multe ori să renunț să citesc mai departe, mai ales de la volumul doi încolo. Însă, … curiozitatea de a vedea cum se termină totul, poate, m-a determinat să rezist până la capăt. Plus de asta, nu îmi place să las cărțile neterminate, fie ele bune sau proaste.
Primul volum începe cu descrierea Irinei, atât cea fizică cât și cea psihică. In câteva cuvinte, ea se descrie ca fiind simplă, prea matură pentru vârsta ei, inteligentă, foarte bine educată și modestă. O adevărată lady care atrage priviri oriunde se duce, face ca bărbații să roiască în jurul ei și să se îndrăgostească instantaneu de ea. Însă, comportamentul și limbajul de mahala folosit uneori nu o prea încadrează la categoria lady, dar acesta este doar un “mic” detaliu.
Apoi povestea continuă cu întâlnirea dintre ea și băieți, Matei și Robert, într-un club din Brașov. După aceea, Irina se mută la Snagov, crezând că Matei este “prințul din povesti”. Se atașează de toată familia (de Cesara, fiica lui Matei, și de Oli, bona din copilărie, ajunsă și menajeră). Dar … o iubea și Robert, în secret. Toate bune și frumoase.
Însă, un alt detaliu care te pune pe gânduri de cât de naivă (sau proastă) poate fi Irina, a fost faptul că încă de la începutul cărți ne povestește cum o sună un tip care nu vrea să scoată un cuvânt și care ea i se destăinuie ca la psiholog. Se și laudă la toată lumea că o sună “prietenul ei imaginar”, de parcă ar avea cinci ani. … Dacă m-ar fi sunat pe mine, i-aș fi închis telefonul în nas. Poate era vreun terorist. Abia la sfârșitul volumului doi aflăm cine este misteriosul tip de la telefon, însă nu vi-l voi spune chiar acum.
Mai departe, Irina își dă seama că Matei e tot timpul ocupat și nu ii dă atenție. Când ea avea nevoie de Matei, el îl trimitea pe Robert, fratele vitreg și cățelușul lui de încredere. Robert o ducea peste tot și ii făcea toate poftele. Ceea ce se vedea de la o postă că se iubesc. Însă, Matei nu. Cum să vadă? Că doar e cățelușul lui. El vedea ca fiind ceva obișnuit tachinările lor.
Era ca și cum Matei era “Regele Regatului Snagov” și Robert un biet orfan care nu merită nimic. Să fie recunoscător că nu l-a lăsat pe străzi și atât. Pe lângă asta, Matei avea tupeul să o și înșele cu alte femei.
Dacă Irina protesta și voia să fugă, se revărsa furia “regelui” asupra ei prin ruperea pașaportului, crize de isterie, înjurături și bătăi. Si uite așa, sub ochii orbi ai lui Matei, Irina și Robert s-au apropiat mai mult.
In volumul doi reușește să fugă în Germania, până la urmă. Dar Robert, cățelușul de încredere a lui Matei, o păcălește și o convinge să se întoarcă acasă. Ghici unde? … In brațele lui Matei.
Robert nu era încă pregătit să iasă de sub “dominația” lui Matei, dar nici să nu o mai vadă pe Irina în casă.
Din punctul meu de vedere, aici as fi terminat romanul. L-as fi pus pe Robert să își facă ordine în viaţă și să se întoarcă la ea, dacă mai simțea ceva pentru ea atunci. Să aleagă intre Matei și ea, nu să se întoarcă ca fraiera în brațele lui Matei. Când iubești pe cineva vii chiar tu, nu trimiți „avocați”. Dar asta e altă poveste.
Revenind la roman. In volumul al doilea, Irina încearcă cu disperare să se despartă de Matei. Fuge din nou de acasă și se cuibărește, pentru scurtă perioadă, în brațele lui Alex, avocat de profesie și … fost coleg de facultate cu Matei și Robert. Irina l-a cunoscut pe Alex tot la Brașov.
Matei află de idila lor și îl trimite pe cățelușul lui de încredere, Robert, să o aducă înapoi. Dacă vede că nu ii iese vrăjeala, o răpește și o violează în câmp. Ea reușește să scape și să pună mâna pe mașina lui, dar ca o proastă îl invită și pe el în mașină. Eu l-aș fi lăsat în câmp să se descurce.
Tot în volumul doi, Irina reușește în sfârșit să facă dragoste cu Robert. Pe ascuns, bineînțeles, undeva în Veneția. Iar pe la finalul cărți, aflăm și cine e “prietenul imaginar”.
In volumul trei și ultimul pe care l-am citit, continuăm epopeea triunghiului amoros dintre Matei, Robert și Irina. Aproape tot volumul o face pe supărata cu Robert, pentru că el era de fapt “prietenul imaginar” și o cunoștea dinainte de întâlnirea de la Brașov, dar nu se sfiește să facă dragoste pe unde apucă, înafara Snagovului. Iar Matei o lasă mai moale cu posesivitatea.
In concluzie: Volumele au fost de multe ori o pierdere de vreme. Singurele personaje care mi-au plăcut și care au făcut deliciul romanului au fost Simona și Angel, prietenii Irinei.
Citate care mi-au plăcut:
In zadar te iubește un univers întreg, dacă nu ai iubirea de care depinde sufletul tău. Irina Binder – Fluturi vol. 1
Nu știi niciodată cât de puternic ești, până când a fi puternic este singura șansă de supraviețuire. Irina Binder – Fluturi vol. 1
“… fiecare om ar trebui să găsească un loc sub soare, unde să se refugieze, ori de câte ori are nevoie să se regăsească pe sine. Un loc departe de zgomote, de aglomerație și de energii negative. Un loc departe de răutăți, de urât și de ispite.
Un loc în care să poată fi aproape de Dumnezeu, căruia să-i lase grijile în seamă. Un loc în care să se simtă aproape de oamenii dragi care au plecat din lumea asta.
Un loc unde să-și ceară iertare, să ierte, să plângă, să se roage și să viseze. Un loc unde să-și regăsească pacea sufletească, echilibrul, încrederea și forța. Un loc frumos, care să amintească de frumusețea și de valoarea vieții.” Irina Binder – Fluturi vol. 1
Dacă un om te iubește va fi lângă tine, fără să-I ceri și fără să faci eforturi ca să-l păstrezi alături. Irina Binder – Fluturi vol. II
… pierdem, pentru a primi ceva mai bun. … pentru a prețui acel ceva mai bun, trebuie să trecem prin niște etape, să cunoaștem și ceva mai puțin bun. Irina Binder – Fluturi vol. II
… era foarte ușor să te lași viciat de lumea din care făcea parte (a bogaților) – o lume în care oamenii se cuplau iluzoriu, fără a ține cont de valorile sufletești, o lume în care a face sex era ceva la fel de normal ca a bea o cafea. Irina Binder – Fluturi vol. II
… atunci când iubești cu adevărat, ii dai omului libertate și nu îl limitezi. Irina Binder – Fluturi vol. II
Învață să-ți stăpânești furia și dorința de a-l pedepsi pe cel care te-a rănit. Când omul e la pământ, are nevoie de ajutor și mângâieri, nu de lovituri. Dacă nu poți înțelege și ajuta un om căzut, cu ce ești mai bună decât el? Irina Binder – Fluturi vol. III
Dacă un om a greșit, nu-i arăta cât de urât și de rău este, ci cât de frumos și de bun poate fi. Irina Binder – Fluturi vol. III
Ne străduim să fim frumoase și perfecte pentru bărbații noștri, iar ei ne pot uita de îndată ce au ieșit pe ușă. … De dragul lor ne schimbăm mult și renunțăm la o mare parte din noi. … sacrificăm ceea ce suntem și ceea ce ne dorim. Irina Binder – Fluturi vol. III
Dacă iubești pe cineva, îl iubești la pachet cu tot ce are și ce înseamnă. Irina Binder – Fluturi vol. III
Iubirea nu se învață, se simte. Irina Binder – Fluturi vol. III
… oricâtă atenție și prietenie i-ar oferii oamenii, la un moment dat tot singur ai să rămâi, mai ales în clipele grele. … <Învață să> nu faci nici un compromis de dragul de a nu fi singură și să nu accepți în viața ta oameni care nu îți plac și care nu îți inspiră încredere. … singurătatea nu este la fel de rea precum dezgustul de a descoperi că te-ai irosit lângă oameni care nu merită. Irina Binder – Fluturi vol. III
… pentru a fi domn nu e de ajuns să te îmbraci într-un costum elegant și să vorbești frumos. Un domn este domn și dacă e pe șantier și dacă e pe stadion. Știe să respecte și să se facă respectat. Irina Binder – Fluturi vol. III
O regină rămâne regină și dacă iubește un servitor. Nu devine și ea o servitoare. Irina Binder – Fluturi vol. III
… dacă o persoană nu poate urca acolo unde sunt eu, să nu cobor eu doar de dragul ei. Irina Binder – Fluturi vol. III
Există oameni care îți frâng aripile, dar prietenii buni te învață să zbori din nou, chiar și cu o aripă frântă. Irina Binder – Fluturi vol. III
Alături de prieteni trăiești bucuriile dublu, iar durerile pe jumătate. Irina Binder – Fluturi vol. III
Dumnezeu nu-ți dă un prieten bun atunci când ai nevoie de el, ci atunci când ești pregătit și dispus să fii un prieten bun pentru cineva. Irina Binder – Fluturi vol. III
“Scrisul este ca o luptă pe care, dacă o duci la capăt cu demnitate, cu dragoste, cu eroism, cu atenție și cu devotament faţă de Cel care ți-a pus pana harului în mâna sufletului, fiind deplin conștient de valoarea, responsabilitatea și urmările sale, ajungi să transformi viețile oamenilor.” Citat de la un cititor, pe spatele cărții Fluturi vol. III – Irina Binder
Alina Petruta 