Leapșa izolării, Totul va fi bine

Salutare dragii mei,

Tot navigând pe internet, printre bloguri, am dat peste o leapșă foarte drăguță, care simt că mi se potrivește, având în vedere că sunt într-un scaun cu rotile, iar izolarea pentru mine nu este o dramă. Plus de asta, este foarte potrivită vremurilor actuale, chit că mai avem un pic și ieșim din pandemie.

Consider că încă nu a trecut tot pericolul și … mai avem de așteptat, având în vedere că restaurantele, teatrele, cinematografele, spectacolele în aer liber vor sta închise.

Leapșa a pornit de pe blogul lui Ștefan, dar eu am găsit-o pe blogul lui Ianne, Oaza pentru fluturi. Aşa că, voi încerca să răspund cât se poate de sincer la întrebările copiate de pe aceste bloguri.

1 – Tocmai s-a dat un decret cum că nu mai ai voie să părăsești locuința pe o perioadă de aproximativ o lună, iar această interdicție te-a surprins singur / singură, cum reacționezi?

Singură în casă nu am stat niciodată pentru că nu mă descurc singură. Am stat singură doar pentru 2-3 ore, ori o noapte întreagă, deoarece părinții mei, fiind tineri, se mai duceau la câte o petrecere. In rest, stăteam cu bunicii. Tot timpul a fost și este cineva cu mine în casă.

Când eram mică nu am avut prieteni și rareori ne vizita cineva. Rudele bunicilor erau imprăştiaţi în toată țara, iar mătușile și unchii mei erau ocupați cu serviciu și cu familiile lor. Școala am făcut-o acasă. Nu mi-am cunoscut colegii deloc. Doar profesoara venea acasă și îmi preda ce aveam de învățat. Nu ieșeam mai deloc la plimbare deoarece bunicii erau bătrâni, iar părinții erau ocupați cu serviciul. De sărbători mergeam la munte, dar tot izolată m-am simțit. La centrele de recuperare, la care mergeam o dată pe an, eram foarte retrasă.

Aşa că, sunt obișnuită cu singurătatea.

Lucrurile s-au schimbat în bine, aș putea spune, abia după 2 007, atunci când am intrat într-o asociație pentru persoanele cu dizabilităţi (Sporting Club Galați) și am reușit să îmi cumpăr un căruț electric care mi-a schimbat viaţa. Am început să ies mai des, cam de 2-3 ori pe săptămână, la: piață, teatre, muzee, parcuri, festivaluri locale și bineînțeles la Sporting Club și să îmi fac prieteni asemeni mie. Am început să facem împreună și drumeții cu trenul la mare, munte și diverse orașe apropiate din ţară. Înainte de pandemie nu era săptămână fără să ies undeva, împreună cu însoțitorul meu (mama).

Accesibilitatea în oraș încă lasă de dorit în unele locuri, iar lumea încă mai are prejudecăți despre persoanele cu dizabilităţi, dar nu mă mai deranjează asta. Cel mai dificil anotimp este iarna pentru că mă izolează în casă din cauza zăpezii și a frigului.

Aşa că sunt obișnuită cu izolarea.

Acum, îmi lipsesc ieșirile în oraș cu prietenii, drumețiile făcute împreună și alte lucruri. Abia așteptam căldura afară. Însă, mergem înainte. Mă mulțumesc deocamdată să ies în curte până trece pandemia. Încă ii am alături pe părinți mei, deoarece locuim împreună. Fratele meu ne vizitează cam o dată pe săptămână și ne face aprovizionarea. Iar cu tehnologia zilelor noastre ne trece mult mai ușor dorul de cei dragi.

2 – Respecți cu strictețe izolarea, sau ești dispus să încalci regulamentul?

Respect cu strictețe izolarea. Consider că nu este de glumit cu virusul. Slavă Domnului că, la boala pe care o am eu (tretrapareză spastică, accentuată pe partea stângă), nu am nevoie de spital lunar cum se întâmplă în alte cazuri.

3 – Cum îți gestionezi timpul astfel încât să nu fi pus în situația să te plictisești teribil, sau chiar să intri în depresie?

Deplasându-mă mai greu, mai ales iarna, mi-am creat multe hobby-uri: citesc, scriu, pictez, ascult muzică, mă uit la emisiunile preferate de la televizor legate de muzică și / sau călătorii, navighez pe internet în căutare de diverse informații sau inspirații pentru desen și / sau scris, ori vizionez filme / seriale și mă joc pe calculator jocuri de strategie, puzzle-uri care îmi mențin mintea ocupată. Plus de asta, boala mea nu are leac și încerc să îi stopez evoluția cât pot eu cu exerciții fizice. Altfel anchilozez de tot.

Încerc să îmi fac un program altfel încât să le cuprind pe toate și tot eu mă plâng că nu am timp să le fac pe toate. Deci, nu am timp de plictiseală.

4 – Numește câteva activități pe care să le faci pentru trecerea timpului, atât singur cât și cu familia.

Deja am enumerat mai sus ce fac singură. Mama a încercat să mă învețe șah, dar nu s-a legat de mine. Prea multe strategii complicate și pierdeam mereu. La fel, nu îmi place poker-ul, nu îl înțeleg și nici nu vreau să-l înțeleg. Dacă avem chef de joacă, știu să joc Monopoly, table, remi și … câteva jocuri de cărți care nu îmi vin în minte numele acum. Tata nu le are cu jocurile. Deci, mă joc doar cu mama când are timp.

5 – Primești un telefon de la vecinii sau cunoștințele din apropiere (vârstnici) cum că li s-au terminat medicamentele și proviziile alimentare, cum procedezi? Renunți motivând că și tu ești în carantină, sau mergi să le faci cumpărături, sau chiar să împărți cu ei dintre rezervele tale …

Având în vedere că mă deplasez greu, lumea din jurul meu știe asta și nu mă sună. Totuși, dacă s-ar întâmpla l-aș trimite pe fratele meu să ii ajute, dacă are timp și nu lucrează. Tot el este responsabil și cu aprovizionarea noastră. Eu ii pot ajuta doar cu sfaturi și informații la telefon sau pe calculator. Nu de puține ori mi-au cerut informații în legătură cu PC-ul, pentru că la asta mă pricep cel mai bine. Rudele mai învârstă se descurcă mai greu cu PC-ul și mă sună să mă întrebe cum funcționează facebook-ul, sau cum să ajungă pe youtube de exemplu 🙂 și îmi face plăcere să ii ajut, dacă pot.

Contra coronavirus, cum a spus și Ianne pe blogul ei (Oaza pentru fluturi), recomand autoizolarea, igiena și protecția. În caz de simptome îi recomand să sune medicul de familie, sau salvarea dacă este mai grav!

6 – Să presupunem că pică internetul datorită supra-utilizării, cum te adaptezi fără?

La mine este tragedie dacă pică internetul mai mult de o zi. Chiar și atunci când plec de acasă mai multe zile nu pot sta fără internet, pentru că sunt momente când rămân singură și mă plictisesc. Nu pot sta fără să fac ceva și cum nu pot ridica nimic sau face alte lucruri, măcar net să am pe tabletă, ori o carte bună. M-am obișnuit atât de mult cu internetul că nu concep viaţa fără el. Însă, dacă cade internetul umblu la cablu de la spatele PC-ului (îl scot şi îl bag înapoi), dacă nu pornește cer socoteală de la firmă. Până când va veni din nou internetul cred că aș scrie, aș citi o carte, ori aș desena etc.. Găsesc eu ce să fac atunci.

7 – Cum te-ai pregătit pentru izolare, ce provizii ți-ai făcut? 

Noi locuim într-o zonă cu multe magazine în jur și suntem aproape de Piața Centrală. Aşa că, pe lângă Piața Centrală, mai avem Profi, Saltempo și diverse alte magazine mici. Plus o pizzerie, dacă vrem și altceva înafară de mâncare gătită în casă. Avem de unde să ne aprovizionăm săptămânal.

8 – Ce le transmiți celor care sunt „pozitivi” cu Covid – 19 și părăsesc izolarea?

Nu am auzit pe nimeni dintre rude sau prieteni că ar avea Covid – 19 și nici nu îmi doresc asta, deloc. I-aș transmite să pună răul în față și să stea în casă. Cu sănătatea nu e de glumit. Aşa că, #staiîncasă și fi precaut!!

9 – Ce mesaj ai pentru conaționalii care fac migrație în această perioadă?

Dacă este ceva urgent și trebuie neapărat să ieșiți în oraș … ieșiți! Însă luați-vă toate măsurile de precauție posibile: purtați mască și mânuși, respectați distanța, iar când ajungeți înapoi acasă, spălați-vă pe mâini.

Ni se cere să purtăm mască de unică folosință. Adică, după ce o purtăm o dată să o aruncăm apoi la gunoi. Asta ar însemna că ne trebuie în jur de 7 măști, câte una pe zi.

Nu prea sunt de acord cu asta, având în vedere că se găsesc greu. Ce au măștile improvizate în casă? Este adevărat că nu orice material este bun pentru o mască. Aşa că, aveți mare grijă ce improvizați și cum improvizați. Totuși, atunci când ajungeți acasă spălați și masca și mănușile bine cu apa și săpun, iar apoi lăsați-le afară, la uscat. După un timp, dacă se pierde culoarea, aruncați-le la coșul de gunoi.

Dacă plecați în străinătate, la muncă, aveți mare grijă unde plecați. Verificați de două ori înainte să plecați, pentru că sunt mulți profitori și mincinoși în lumea asta mare. Nu merită să vă puneți sănătatea și chiar viaţa în pericol.

Pentru cei care vin din străinătate, cred că cel mai bine sunteți protejați dacă rămâneți acolo unde sunteți, o perioadă, până trece tot pericolul acesta nenorocit. Știu că este greu și dorul ne omoară. Dar pentru asta avem tehnologia. Gândiți-vă ce greu le era înaintașilor noștri să comunice fără tehnologia zilelor noastre. Dacă veniți în țară, ce rezolvați? Ii puneți și pe cei dragi în pericol.

10 – Dacă copilul tău sau altcineva te-ar întreba peste 20/30 de ani despre pandemia cu Covid – 19, ce răspuns le-ai da?

Grea întrebarea asta, iar Ianne a zis tot într-un mod foarte frumos şi foarte adevărat pe blogul ei şi nu aș vrea să mă repet. Citez:

“Viitorul trebuie să fie mai pregătit pentru acest gen de războaie. Societatea tot avansează tehnologic, iar nașterea de monștri şi răspândirea lor în lume tot mai ușoară. Să ne gândim puțin, populația lumii este foarte numeroasă, media de vârstă de supraviețuire a crescut, iar poluarea şi dezechilibrul economic şi ele au crescut. Soluția este acest al 3-lea război mondial, virusul care scapă de cei nefolositori (vârstnici, bolnavi, etc.)”

Eu doar am corectat greșelile făcute de ea, ca să fie mai bine înțeles de toată lumea. Sper să nu se supere.

Revenind la virus, eu nu aș putea supraviețui dacă ar fi să-l iau. Sunt sigură de asta!

Iar copilului meu i-aș povestii cum a fost și l-aș sfătui să fie precaut.

 

În încheierea acestui mic interviu, vreau să vă arăt un peisaj de vară cu un curcubeu, imaginat de mine pentru campania “Totul va fi bine”, care să vă coloreze momentele triste. Curcubeul este un semn ceresc care aduce liniște și pace, speranța de după furtună și ne îndeamnă să rămânem uniți. Iar marea este locul meu favorit dintre toate.

Plus un cântec optimist cântat de Smiley, unu din cântăreții mei preferați.

 

Pe curând!

 

PS: Campania “Totul va fi bine” a pornit tocmai din Italia, cuprinzând aproape toate țările, cu rapiditate și a fost foarte mediatizat la televizor și pe internet.

Publicitate