Salutare dragii mei și „La mulți ani în Noul An!”
Ultima carte citită a fost “Ridică-te și Umblă” scrisă de George Uba, proaspăt scoasă de sub tipare. Această carte am primit-o în dar în cadrul ultimei întâlniri din decembrie a Asociației Ridică-te și Umblă, filiala Galați.
Auzisem despre carte încă din octombrie 2018. Iar pe George Uba am avut ocazia să îl cunosc în tabăra de la Stupini. Însă nu m-am așteptat să primesc această carte. Plus de asta, am fost rugată să fac o recenzie la ea. Aşa că m-am conformat. : )
Pe ansamblu, cartea mi s-a părut … interesantă. A durat ceva până am terminat-o. Chiar dacă este scurtă, 150 de pagini, ea nu se citește așa ușor. Trebuie citită cu foarte mare atenție. De multe ori te pune pe gânduri. Te face să meditezi, dar te și intrigă.
Cartea prezintă o antologie de fapte și povești reale ale autorului și ale altor oameni din cadrul asociației, care au trecut prin diverse experiențe neplăcute și au rămas cu diverse urmări mai mult sau mai puțin plăcute, dar care au găsit puterea și credința să meargă mai departe. Aceste fapte și povești reale sunt comparate uneori cu parabole biblice.
Ca de exemplu:
Mi s-a părut foarte interesant începutul cărți.
Domnul Uba a ales “pe propria răspundere” să deformeze puțin realitatea dumnealui zicând că: are “tretrapareză spastică. Sunt în cărucior de douăzeci de ani și acum trăiesc experiența unei vieți ce poartă marca unei împliniri de neimaginat. …”
M-a intrigat această frază la început. O găseam nelalocul ei și încă o mai găsesc. Mă făcea să renunț de a mai citi în continuare și rareori mi se întâmplă asta. Sunt de părere că trebuia să se rezume la prezentarea reală a dumnealui … .
După cum am zis și mai sus, am avut ocazia să îl cunosc pe autor în tabăra de la Stupini și era perfect sănătos.
Iar eu am tretrapareză spastică de 34 de ani, practic de la naștere și știu, poate mult mai bine cum este să fi în căruț. Nu mi se pare deloc că trăiesc „experiența unei vieți ce poartă marca unei împliniri de neimaginat” cum zice el și nu îmi plac cei care se prefac că au o boală. Totuși sunt împăcată cu mine și cu cei din jur. Dar nu fac din asta o laudă, cum crede el. Eu una prefer modestia, în anumite situații.
Însă promisiunea făcută și curiozitatea m-au făcut să continui să citesc mai departe. Trebuia să găsesc o explicație pentru minciuna de la început. Aşa că am continuat … .
Citind mai departe, am aflat despre nefericitul incident pe care l-a suferit domnul Uba și socul provocat de acesta. Poarta mare, din fier forjat, a bisericii unde lucra s-a desprins din balamale și a căzut peste dumnealui. Din fericire nu a pățit nimic și mă bucur pentru el. Nu doresc nimănui să ajungă în căruț cu adevărat. Ii doresc multă sănătate pe mai departe, însă asta nu era o scuză să se dea drept handicapat.
Apoi, am aflat că Asociația Ridică-te și Umblă a fost înființată prima oară la București, pe 18 aprilie 2010, de George Uba și Aurel Burcea. Ambii fiind din Teleorman.
Primul dorea să aducă mulțumire Domnului că a scăpat întreg din acel incident. Ceea ce sunt total de acord ca din când în când să aducem recunoștință Domnului, sau Universului pentru ceea ce suntem și avem. Iar cel de-al doilea dorea cu ardoare să întâlnească și alte persoane cu dizabilităţi ca și el și să-i adune laolaltă, prin întâlniri lunare în diverse locuri.
Numele asociației este inspirat din Biblie, din porunca dată de Isus bolnavului adus de cei patru prieteni în casa Sfântului Petru: “Scoală-te! a zis Isus. Ridică-ți patul și umblă”. Parabola se numește “Cei patru” și o găsiți în carte.
Acum, după nouă ani de la lansare, asociația numără 23 de filiale în toată țara, peste 2 000 de voluntari și peste 2 500 de persoane cu dizabilităţi. Se ocupă cu „asistarea persoanelor cu dizabilităţi locomotori și simțual” (auz, văz). Citat din Librăria Maranatha.
Abia l-a sfârșitul capitolului am aflat motivul pentru care George Uba a ales să înceapă așa cartea. A încercat să se pună în locul nostru și să ne înțeleagă mai bine nevoile, simțămintele, etc. Aşa ceva este rar și de admirat. Dacă toți oamenii sănătoși ar face la fel ca dumnealui (mai ales ăia importanți din fruntea orașelor, a județelor și chiar a ţării) ar înțelege mult mai bine nevoile unei persoane cu dizabilităţi și s-ar face mult mai multe, de pe urma căruia am putea profita cu toți mai devreme sau mai târziu. După cum a zis chiar George Uba într-un mod foarte frumos la finalul cărții:
„Portretele persoanelor cu dizabilităţi și poveștile lor de viaţă evocate au forța unei inspirații care se adresează tuturor, cu sau fără limite fizice, și cu siguranță tuturor celor care nu fac excepție de la limitele sufletești. Viețile lor sunt pastile de sănătate pentru inimele deprimate și dezamăgite. O societate matură va folosi acest argument al vieții lor pentru o sanogeneză mereu amânată a unor relații care vindecă și reabilitează percepții.”
Chiar dacă ne spunem că nouă nu ni se poate întâmpla nimic, boala nu ocolește pe nimeni. Nu suntem invincibili. Nu știm niciodată ce se poate întâmpla maine. Doar Cel de Sus știe. …
In următorul capitol găsim celebra parabolă a Bunului Samaritean, disecată pe toate părțile încât, la un moment dat, a ajuns să-mi dea dureri de cap. Era prea multă “filozofie” pentru mine. Eu una nu eram așa de curioasă să aflu de ce a trecut preotul pe lângă omul aproape mort, în drumul spre Ierihon … .
Apoi aflăm despre “greva din vie” care mi s-a părut destul de interesantă și de corectă. Nu știam până acum această parabolă. Dar mai bine v-o las să o descoperiți voi citind-o.
Plus alte parabole biblice la fel de interesante și de frumoase.
Însă, cel mai mult mi-au plăcut experiențele de viaţă. Ca de exemplu:
Mi-a plăcut foarte mult cum a descris-o pe Cristina Maghiu, o femeie de treizeci și ceva de ani, nevăzătoare:
„Când vorbește, te surprinde muzica cuvintelor rostite, ca un râu ce clipocește sinuos sau ca un tril modulat de pasăre vioaie. Dacă vrei s-o mai auzi, e de-ajuns să o mai întrebi câte ceva și, așa, cântecul vorbelor ei se înșiră pe portativul sufletului tău ca niște păsărele așezate pe liniile de înaltă tensiune. …”
Nu am avut ocazia să o cunosc, dar după o asemenea descriere mă tentează să o cunosc de aproape.
M-am regăsit un pic în povestea Cameliei Florea. Ea a suferit un accident de mașină și acum este în căruț. Chiar dacă avem boli diferite, avem o situație familială asemănătoare. Mă bucur că ea și-a putut renova casa cu ajutorul fratelui și a lui Dumnezeu .
Pe Aurel Burcea, unu din fondatorii Asociației Ridică-te și Umblă, am avut ocazia să-l întâlnesc tot în tabăra de la Stupini. Este un tip foarte optimist. Mereu cu zâmbetul pe buze. Povestea lui o găsiți tot în carte. Atât vreau să vă spun că el a rămas paralizat de la 15 ani, în urma unei sărituri în ștrand și a trecut prin multe momente grele la început până să fie tipul optimist de azi. In 2003 a fondat revista „Împreună”, o publicație lunară care ajunge gratuit la 2.800 de persoane cu dizabilităţi. Iar în 2010 a fondat Asociația Ridică-te și Umblă, împreună cu George Uba. Este unu din exemplele demne de urmat.
George Uba, autorul acestei cărți, s-a născut la 25 iulie 1953 (66 ani), în Alexandria, jud. Teleorman, dintr-o familie de tradiție adventistă. Este pastor adventist și autorul a multor cărți devoționale, de versuri și povestiri pentru copii, precum și de materiale pentru activitățile cu tinerii din Biserica sa. A început să scrie din 1997. Fiica sa, Amalia, scrie la rându-i versuri și este coautoare la una din cărțile lui. Conform informațiilor din Librăria Maranatha
Cartea o puteți comanda de la sediul Asociației Ridică-te și Umblă din București, de la doamna secretară Elena Uta. Costa 20 lei.
Pe curând!
Alina Petruta 