Bătrânul și marea – Ernest Hemingway

Salutare dragii mei,

A doua carte citită anul trecut a fost “Bătrânul și marea” de Ernest Hemingway, care mi-a plăcut foarte mult. Este o carte simplă, cu un scris simplu, dar energic și dur, cu un ton colocvial și cu un impact mare asupra stilului contemporan. Opera sa relatează, conform concepției scriitorului: „lucrurile cele mai simple în modul cel mai simplu”.

Dar mai întâi, așa cum v-am obișnuit, să vă spun câteva detalii despre autorul ei:

Ernest Miller Hemingway a fost un romancier, nuvelist, prozator, reporter de război, laureat al Premiului Pulitzer în 1953 pentru romanul “Bătrânul și marea” și al Premiului Nobel pentru Literatură în 1954 pentru același roman. A fost și este unul dintre cei mai cunoscuți scriitori americani din întreaga lume.

El s-a născut la data de 21 iulie 1899, într-o suburbie a orașului Chicago, din Illinois și a decedat la data de 2 iulie 1961, în Idaho. Provenea dintr-o familie înstărită, mama sa fiind medic și având un cabinet particular.

Într-o vară, pe când avea doi ani, tatăl său îl ia pentru prima oară la pescuit. Micuțul Ernest prinde cel mai mare pește și reușește chiar să-l aducă singur la mal. După acest episod, pescuitul va rămâne pasiunea lui pentru tot restul vieții și îl va inspira romanul “Bătrânul și marea”, care va apărea în 1952.

Descrierea romanului

Ediția găsită de mine la bibliotecă este din 2007, de la editura Polirom. Are 176 de pagini și este tradusă de Radu Pavel Gheo (premiul „Andrei Bantas“ pentru traducere din limba engleza, oferit de Uniunea Scriitorilor din Romania în 2007).

Romanul începe cu prezentarea simplă a bătrânului Santiago, pescar sărac dintr-un sat de pe coasta Cubei, care, urmărit de ghinion, se întoarce la mal fără nici un pește prins. Trecuseră 84 de zile fără să-i cadă vreun pește în undiţă. In primele 40 de zile îi ținuse tovărășie un băiat, pe nume Manolin. Însă părinții lui i-au spus că bătrânul e un „salao”, adică un om ocolit de noroc și că ar trebui să se mute în altă barcă. La porunca lor, băiatul a trecut pe altă barcă şi a prins trei pești mari din prima săptămână.

Cu toate acestea, Manolin nu a încetat să țină la bătrân și să îl ajute de câte ori putea. Aşa făcu și în a 84-a zi. El l-a așteptat la mal și împreună au cărat catargul și undițele în casa bătrânului. Apoi au mers la cârciuma satului să stea la povești despre lei (nu cei de mare), baseball și zilele fericite din perioada copilăriei bătrânului și să se ospăteze pe datorie, ori din bănuți câștigați de băiat în acea zi, după cum ii era norocul.

In cea de-a 85-a zi, bătrânul se pregătește să iasă din nou în larg, la pescuit. Il scoală pe băiat dis-de-dimineață și pornesc agale spre barca bătrânului, cu undițele și catargul pe umeri. Apoi fiecare pleacă în treaba lui, urmând să se reîntâlnească la sfârșitul zilei.

De data aceasta bătrânul avusese noroc. Urmărirea rândunici-de-mare și momeala aruncată de el în locul precis, atrage cel mai mare pește văzut vreodată, un marlin (un pește spadă uriaș). Insă, acesta nu se va lăsa prins fără luptă.

Aici e momentul culminant, atât de bine ilustrat de Hemingway. Va birui sau va fi tras în adâncuri? Care dintre cei doi, omul sau peștele, va triumfa unul asupra celuilalt? Vă las pe voi să aflați citind romanul. Sunt absolut sigură că la orice vârstă ai citi îți va stârni aceleași sentimente. Iar dacă l-ați citit deja, nu strică să-l recitiți.

Felul în care Hemingway descrie confruntarea dintre om și pește, dar și relația dintre Santiago și ucenicul său credincios, singurul care nu-și pierde încrederea în el, fac din romanul „Bătrânul și marea” o capodoperă a literaturii universale. Acest roman scurt, a cărei bogăție de sensuri se ascunde sub o poveste limpede și simplă, dar în același timp profundă și emoționantă, este o adevărată parabolă a invincibilității omului și ne dă o lecție de viață despre curaj, perseverenţă, stăruință și optimism. Este dorința omului de a-și depăși condiția umană: fizică, psihică și materială.

Plus de asta, ar putea fi și o lecție despre animalele marine, pentru pescari și iubitori de animale acvatice, pentru că vă veți întâlni cu tot soiuri de pești: pești-zburători, porci-de-mare, rechini Mako, galanios și ventuso, etc.

“Bătrânul și marea” este o carte mare. Merită dacă nu devorată, măcar citită. Vă asigur că o să vă cucerească de la primele rânduri.

Pentru cei mai „leneși” 😀 dintre voi, vă recomand filmul din 1958, cu Spencer Tracey în rolul principal.

Ori să îl ascultați pe regretatul actor român, Mircea Albulescu, în versiunea teatrului radiofonic.

Dar nici una nu se compară cu lecturarea romanului.

Pe curând!

Publicitate