Salutare dragii mei,
După o lungă perioadă în care nu am mai scris nimic, deoarece am profitat din plin de zilele senine de vară și de un început de toamnă foarte călduros, a venit momentul să mai dau și eu pe aici și să vă spun ce am mai făcut, pe unde am mai fost, ce am mai citit, ce am mai desenat, etc.
Doar că nu știu cu ce să încep. De câteva zile de când a venit frigul sunt în pană de inspirație :)) . …
Am să încep totuși, așa cum v-am promis în ultimul articol, cu primul roman citit vara aceasta, care nu m-a dat pe spate deloc. El s-a numit „Animale fantastice și unde le poți găsi”, de J. K. Rowling, cumpărat chiar de ziua mea (pe 15 iunie) de la târgul de cărți.
Sunt sigură că mulți dintre voi ați văzut deja filmul, care nu este foarte rău. Ba din contră, mie mi-a plăcut foarte mult. Poate mai mult decât romanul. Însă eu am preferat să citesc și romanul.
De foarte multe ori romanele sunt mai bune decât adaptările cinematografice. Afli mult mai multe lucruri din ele decât din filme. Plus de asta, J. K. Rowling este scriitoarea mea preferată, care am prezentat-o deja în articolul cu Harry Potter.
Romanul are aproape 300 de pagini și a apărut odată cu filmul, adică în 2016. Este ușor de citit și nu te vei plictisi aproape deloc. Este scris sub formă de „scenariul original” de film, iar la finalul romanului sunt câteva pagini cu: mulțumiri; un glosar de termeni cinematografici; distribuția și echipa de producție; despre autoare și despre grafica volumului.
Ca să vă faceți o idee mai bună, seamănă ca stil cu piesele de teatrul ca: Romeo și Julieta a lui Shakespeare, ori ”O scrisoare pierdută” a lui Caragiale, etc. Doar că, din loc în loc este presărat cu desene grafice foarte frumoase, reprezentând creaturile magice din roman. Pe unele din ele le-am pozat chiar eu.
Romanul prezintă aceeași lume magică, plină de vrăji, vrăjitori, dar mai ales creaturi fantastice. Doar locul, personajele și perioada acțiunii diferă.
Toată acțiunea se petrece la New York, în anul 1926, cu mai bine de jumătate de secol înaintea lui Harry Potter.
Noul personaj se numește Newt Scamander (interpretat în film de Eddie Redmayne) și este magizoolog, fost elev al Scolii de Magie, Farmece și Vrăjitorii Hogwarts, Casa Hufflepuff. El împreună cu animalele fantastice din valiza sa, colindă lumea în lung și în lat în căutarea și studierea altor creaturi magice pentru cartea sa. Şi nu numai atât. El încearcă să le salveze din mâinile răufăcătorilor și să le redea libertatea în habitatele lor.
Sosind la New York se oprește în fața lui Mary Lou Barebone (Samantha Morton), un „No-Maj” (Încuiat), care ținea un discurs în stradă despre existența ființelor magice și despre modul în care acestea ar trebui vânate și doborâte. Ea era membră al sectei Al Doilea Salem (Second Salemers), care se ocupă cu așa ceva.
În timp ce Newt o ascultă pe Mary Lou, un Niffler (Sterpelici – o creatură magică care seamănă cu un bursuco-șobolan 🙂 ) scapă din valiza sa și se îndreaptă spre o bancă din apropiere. Acesta provoacă haos peste tot în timp ce Newt îl urmărește.
In goana după această creatură magică, Newt uită un ou mare și argintiu pe o bancă. Un „No-Maj” pe nume Jacob Kowalski (Dan Fogler) dă peste ou și vrea să îl dea înapoi lui Newt, dar nu mai apucă pentru că este chemat în biroul directorului bănci. El era acolo pentru un credit ca să își deschidă o patiserie.
Dupa ce iese de la director încurcă valizele cu Newt și dă drumul la toate creaturile magice. Iar Newt, acum, trebuie să le „vâneze” pe toate.
Toată scena este văzută de Tina Goldstein (Katherine Waterston), o fostă Auroră al Congresului Magic al Statelor Unite ale Americii (MACUSA).
La început ea vede o posibilitate de a-și recăpăta vechea slujbă, dar se îndrăgostește de Newt și îl va ajuta să prindă acele creaturi.
La prinderea acelor creaturi magice se vor alătura Queenie Goldstein (Alison Sudol), sora Tinei și Jacob Kowalski, No-Maj-ul întâlnit la bancă.
Cei care ii vor pune piedici lui Newt în misiunea sa sunt: Mary Lou Barebone; Credence Barebone (Ezra Miller), un adolescent aflat sub influența lui Graves și terorizat de Mary Lou; Aurorul Percival Graves (Colin Farrell), un tip fără scrupule care lucrează în aceeași clădire cu Tina; și Madam Seraphina Picquery (Carmen Ejogo) președinte al MACUSA.
Într-un rol secundar din film va apărea și Johnny Depp în rolul evadatului Gellert Grindelwald și Jon Voight în rolul tatălui viitorului senator al New York-ului, Henry Shaw Jr. (Josh Cowdery).
Ce nu mi-a plăcut mie?
Recunosc că înainte să o citesc am fost sceptică datorită schimbării personajelor și a decorurilor. Mă temeam că nu va mai avea același farmec ca seria Harry Potter.
Am avut dreptate, parțial.
M-am obișnuit cu stilul Harry Potter, unde citeai fără întrerupere și aflai mult mai multe lucruri în plus faţă de film. Romanele reușeau să mă transpună în lumea magică a lui Harry Potter.
Cei care au citit romanele știu despre ce vorbesc.
Acest roman nu a avut nimic în plus (sau în minus) faţă de film. Are aceleași replici și aceleași scene. Nici o diferență. Plus de asta, te oprește din loc în loc să îți spună că aia e scena unu, scena doi, scena trei, camera cutare etc. Pe mine nu mă interesează aceste lucruri.
Doar desenele grafice mi-au plăcut.
Îmi cer scuze că am un ton poate prea aspru, dar acest roman m-a cam dezamăgit.
Atunci când citesc un roman vreau să fiu transpusă în poveste, fără întreruperi. Acesta nu a reușit să mă transpună în totalitate în poveste. A trebuit să citesc pe sărite la un moment dat. Ia stricat tot farmecul.
In concluzie, puteți vedea filmul fără să cumpărați cartea. Dar dacă sunteți un iubitor / o iubitoare de cărți de acest gen și pe deasupra vă plac desenele grafice vă recomand acest roman.
Din punctul meu de vedere mă voi gândi de două ori înainte să cumpăr următorul volum care va apărea în toamna anului viitor. Sper să revină până atunci la stilul care a consacrat-o.
Filmul nu știu când va apărea, încă.
Pe curând!
Alina Petruta 