Mandrie si prejudecata – Jane Austen

Salutare,

Al doilea roman care mi-a plăcut foarte mult, după Harry Potter, a fost „Mândrie și Prejudecată” scrisă de îndrăgita scriitoare Jane Austen (n. 16 decembrie 1775, Steventon, Hampshire, Anglia – d. 18 iulie 1817, Winchester, Hampshire, Anglia).

De două secole, această poveste despre credință, dragoste și familie a încântat și încă mai încântă generații la rând, printre care mă număr și eu. Este un roman foarte impresionant prin complexitatea personajelor și cu un subiect care ar putea fi de actualitate și în zilele noastre.

Romanul „Mândrie și prejudecată” a fost publicat pentru prima dată în 1813 și ne introduce, cu același succes as putea zice, în atmosfera acelei epoci. Domnul Darcy este la fel de chipeș și nobil ca în urmă cu două veacuri, iar domnișoara Elizabeth nu și-a pierdut nimic din istețimea și farmecul de altădată.

In plus, scriitoarea tratează cu multă ironie și umor realitățile nedrepte ale societății engleze din acea perioadă: modul în care trebuia să aibă loc succesiunea ereditară, în lipsa unui moștenitor masculin și condiția femeii care era crescută cu scopul precis de a fi măritată, iar apoi de a-și mărita fetele, fără vreun drept asupra averii soțului sau a tatălui.

Încă de la începutul romanului facem cunoștință cu familia Bennet, ai cărei membrii ne vor fascina, sau chiar indigna prin comportamentul și raționamentul lor.

Mama a cinci fete, cu vârste cuprinse intre 16 și 23 de ani, doamna Bennet este preocupată în permanența de găsirea unor “partide bune” pentru fetele ei. In acest fel, ele capătă o poziție socială mai bună în urma căsătoriei. In concepția doamnei Bennet banul primează, pentru că asigură un trai decent, poate chiar luxos, dar și relații cu persoane bogate sau de viţă nobilă. Cusururile eventualilor pretendenți sunt trecute pe un plan secund.

Din păcate, această frivolitate și superficialitate a doamnei Bennet vor fi moștenite și de ultimele trei fiice, Kitty, Mary și Lydia. Ba mai mult, ele sunt slab pregătite din punct de vedere intelectual, atrăgând în permanenţă atenția, dar nu întotdeauna în sensul bun. In schimb, celelalte două fete mai mari ale familiei Bennet, Jane și Elizabeth excelează la capitolul pregătire intelectuală și impresionează prin frumusețea lor naturală, expusă neostentativ. Spre deosebire de mama lor, ele nu vânează banii bărbaților.

Atunci când în vecinătate urmează să se mute un tânăr burlac foarte bogat, doamna Bennet întreprinde toate măsurile necesare pentru a-i atrage atenția acestuia asupra fetelor ei.

Spre bucuria ei, fata cea mare a familiei Bennet, Jane și domnul Bingley se vor plăcea de la prima vedere. In schimb, Elizabeth, cea de-a doua fată a familiei va atrage la început indignarea domnului Darcy, prietenul aristocrat și foarte bogat a domnului Bingley.

Însă, cu timpul, cei doi vor trăi o frumoasă poveste de dragoste, demonstrând din plin că de la ură la iubire nu e decât un pas.

Pe de altă parte, mezina familiei, Lydia dă dovadă de o naivitate și o prostie ieșită din comun. Ea consideră că a fi în centrul atenției a cât mai mulți soldați deodată este o bravură și un lucru extraordinar.

Atenția ei ii este îndreptată, în permanenţă, spre regimentul de ofițeri, unde flirtează cu aceștia, sfidând limita bunului simț. In final, chiar fuge cu un tânăr ofițer pe nume Wickham, al cărui caracter se va dovedi la fel de urât ca al Lydiei. Tânărul nu a avut în nici un moment intenția de a se căsători cu ea.

Meritul de a o fi salvat de la dezonoarea familiei ii revine domnului Darcy. Pe Wickham doar interesul material îl va motiva și îl va determina să-și asume rolul de soț al Lidyei.

Romanul „Mândrie și prejudecată” scoate în evidenţă caractere diferite ale personajelor, iar acest lucru face ca lectura să fie ușoară și foarte plăcută. Nu poți să nu rămâi impresionată de personalitatea fetelor Bennet, care, deși au trăit în același mediu, și-au dezvoltat caractere atât de diferite. De aceea vă invit să lecturați romanul și să vă bucurați de complexitatea personajelor.

 

Citate favorite:

„Orgoliul și mândria sunt noțiuni opuse, deși unii le întrebuințează cu același înțeles. Poți fi mândru fără să fii neapărat și orgolios. Mândria este o caracteristică a firii noastre, pe când orgoliul ține de impresia pe care am dori s-o creem în jurul nostru.”

„Gândește-te la trecut numai în măsura în care amintirea lui îți aduce bucurie.”

Publicitate