Leapsa – Top cele mai frumoase 3 filme vazute anul trecut

Bun găsit în Noul An.

Începutul de An m-a prins scriind o recenzie la o carte, pe care o îndrăgesc foarte mult, când, deodată (zic „deodată” ca sa creez un pic de suspans 😀 ) primesc o provocare de la Piratul Cinefil, sa scriu despre trei filme care m-au impresionat anul trecut.

Bun … . Ce-i de făcut?

Recunosc ca nu m-am așteptat la asta, având în vedere ca am făcut deja un top 100 filme de văzut și revăzut și m-am blocat putin, pentru ca nu îmi venea nici un film în minte în acel moment. Dar, după lungi deliberări mi-a venit ideea sa fac un top trei cu tema „cele mai frumoase filme cu animale”, pentru ca acestea sunt foarte puține la număr.

Acum, sa nu ma înțelegeți greșit. Imi plac foarte mult animalele, atât cele sălbatice, cât și cele domestice. In special pisicile și anumite rase de câini, cum ar fi câinii husky. Dar marea majoritate a filmelor mi se par prea copilăroase și cliseice, iar filmele cu animale vorbitoare mi se par … nerealiste (ca sa nu folosesc alt cuvânt mai urat). Nu îmi transmit nimic.

Daca vreau sa vad animale vorbitoare mai bine ma uit la desene animate (101 dalmațieni, doamna și vagabondul, pisicile aristocrate, zootopia etc.), decât sa vad un astfel de film. Si totuși au fost unele filme care au reușit sa îmi transmită acea emoție, care sa ma țină în fata ecranului pana la final și care îmi face aceeași plăcere când le revăd.

Primul film care îmi vine în minte este Minus 25 de grade (Eight Below) din 2006, în regia lui Frank Marshall, cu regretatul actor Paul Walker. Un film extrem de emoționant despre supraviețuirea în condițiile vitrege ale Antarcticăi.

Este vorba despre un grup de exploratori și oameni de știință care pornesc într-o misiune de cercetare în îndepărtată și înghețata Antarctica. Jerry Shepard (PAUL WALKER) este ghidul de supraviețuire. Cooper (JASON BIGGS) este cartograf și cel mai bun prieten al lui Jerry. Davis (BRUCE GREENWOOD) este geolog. La un moment dat, împreună reușesc să scape cu viata de un accident fatal, mulțumită echipei lor de opt câini husky de sanie. Insa, obligați să părăsească zona, oamenii trebuie să-i lase pe câinii în urmă, în vântul înghețat, cu promisiunea că se vor întoarce. Dar se anunță cea mai mare furtună văzută vreodată, iar toate mijloacele de transport au fost suspendate. Astfel câinii rămân izolați la capătul lumii. Acum ei trebuie sa lupte pentru a supraviețui celei mai necruțătoare ierni. Printre ei se numara: nobila conducătoare a haitei, Maya, rebelul Shorty și tânărul lider-în-devenire Max. In alta parte a lumii, cu inima strânsă și ajutat de frumoasa pilot Katie (MOON BLOODGOOD), Jerry pornește o misiune de salvare ce pare imposibilă.

Recunosc ca l-am văzut de vreo trei, sau patru ori (ultima oara, în noiembrie sau decembrie la tv) și îmi provoacă aceeași emoție ca prima oara, deși știu ce se va întâmpla. Sunt asa de frumoși și de scumpi încât mi se frânge inima când ii vad ca suferă, atunci când traversează desertul alb pe timp de furtuna ca sa ajungă la un adăpost.

Al doilea film  este Hachiko: Povestea unui câine (Hachiko: A Dog’s Story) din 2009, în regia lui Lasse Hallström, cu Richard Gere în rolul principal.

 

Acest film este un remake al unui film japonez Hachiko Monogatari, din anul 1987. Ambele filme au fost inspirate dintr-o poveste reală, petrecută în Japonia în prima parte a secolului al XX-lea.

Le-am văzut pe amândouă, dar acesta mi-a plăcut mai mult si l-am vazut de vreo 2-3 ori. A fost dat și la televizor.

Drama din 2009 urmărește relația specială, apărută spontan între un profesor universitar și un câine, din rasa Akita-Inu, găsit în gara, lângă un tren.

Ani de-a rândul, loialul animal, pe numele sau Hachiko, își însoțește în fiecare dimineață stăpânul, pana în fata gării și îl așteaptă în fiecare seară la aceeași oră și în același loc să se întoarcă de la serviciu. Într-o zi nefastă, însă, profesorul moare subit în urma unui atac de cord.

Timp de 9 ani, Hachiko merge zi de zi la gară pentru a-și întâmpina stăpânul, uimindu-i pe localnici prin devotamentul lui și predându-le acestora o lecție despre iubire, loialitate și compasiune.

Japonezii au ridicat un monument pentru el, în acel loc unde își aștepta întotdeauna stăpânul.

După vizionarea acestui film, este imposibil să nu verși o lacrimă, sa nu iți para rău pentru soarta acelui câine. Este atât de trist când vezi pe stradă pe unii, pe care nu ii pot numi oameni, care-și bat joc de câini și de pisici, fără nici-un motiv, doar pentru propria distracție. Suntem atât de egoiști … . In goana noastră după înavuțire uitam sa întindem, din când în când, o mana de ajutor atât oamenilor sărmani, sau cu dizabilitati, cât și animalelor abandonate pe străzi. … Îl recomand din tot sufletul. Rar întâlnești în ziua de azi un film de nota 10, ca și cel precedent.

In lipsa de alte idei, am sa va recomand ultimul film pe care l-am văzut recent. Acesta este Max din 2015, în regia lui Boaz Yakin, cu Josh Wiggins și Lauren Graham. L-am văzut prima data, acu câteva zile și a fost destul de bun. Nu știu dacă la a doua vizionare va fi la fel de bun. …

Filmul prezintă relația dintre un câine-lup, pe nume Max, instruit în armata și fratele mai mic al stăpânului sau, rebelul Justin.

Adevăratul lui stăpân, Kyle moare în război, iar Max rămâne cu sechele după acest nefericit eveniment. Nu mai răspunde la comenzi și se sperie de zgomote puternice, pe care le asociază exploziilor și focurilor de arma din război. Acestea îl fac sa devina agresiv. Asa ca, armata decide sa-l eutanasieze, după înmormântarea stăpânului.

La slujba, Max sta lângă sicriu pana la finalul ei. In momentul în care un soldat vrea sa îl ia de acolo și sa plece, Max fuge, așezându-se lângă fratele mai mic, Justin. Parca presimțindu-și moartea, Kyle l-a dresat pe Max sa îl recunoască pe Justin.

In ciuda faptului ca Justin nu îl vroia pe câinele care sa îl amintească de fratele lui, acestea doi reușesc sa se atașeze unu de altul și împreună sa afle cum a murit Kyle în război și cine l-a trădat.

In concluzie este un film de aventuri, ce merita văzut cu familia și chiar cu animalul de companie, în lipsa de altceva.

Mai departe … . Regula jocului spune ca la final sa trimit provocarea mai departe. Asa ca, le nominalizez pe dragele mele prietene Andreea Ivan și Gânduri Intre Rânduri, Cerșetor de zâmbete, Praf de stele, Gânduri de primăvară.

Pe curând!

Publicitate