Cursul de cofetar

In primele doua luni de toamna (septembrie și octombrie) am făcut un curs de cofetărie. Câte două zile pe săptămână (marţea şi joia).

In prima lună am învățat teorie. In a doua lună practica. Am fost în jur de 50 de cursanți, împărțiți în două grupe. O parte învățam la prânz. Apoi urma cealaltă grupă.

La proba practică ne-am jucat cu marțipanul, făcând diverse lucruri şi am învățat diverse reţete, cum ar fi: amandinele, tortul cu cremă de nuci, tiramisu cu marscarpone și ruladă cu cremă de ciocolată.

Pe durata cursului, unii ați putut vedea pozele cu evoluția noastră pe facebook și mi-aţi cerut rețetele. Le găsiți la Arta Culinară pe toate.

La curs, eu eram mai mult observator, după cum se vede în pozele de mai jos. Nu puteam face mare lucru. Din când în când mai amestecam în blat sau cremă, ori insiropam blatul etc.

Iar la sfârșitul fiecărei lecții împărțeam produsele intre noi și le mâncam.

La terminarea cursului am dat câte un examen din fiecare probă. La proba teoretică a fost un test grilă, la care trebuia să bifam răspunsul corect. Iar la proba practica ne-au cerut sa venim cu un produs făcut de fiecare din noi, acasă.

    

Noi (cursanții) nu aveam voie sa venim cu două produse asemănătoare. Asa ca a fost destul de dificil de ales ce produs sa facă fiecare. Până la urmă am decis cu doamna profesoară să fac un tort cu cremă de lămâie, împreună cu mama.

La început am intrat puţin în panică pentru că noi două nu mai făcusem niciodată acest tort. Asa că am început să ne documentam intâi.

Cea care ne-a sărit în ajutor a fost Narcisa, una dintre cele mai bune prietene. Ea are mai multă experiență în domeniul bucătăriei. Cât timp a ținut cursul o țineam la curent cu ce făceam și de câte ori aveam o nelămurire apelam la ea.

Narcisa este foarte pasionata de gătit, motiv pentru care a urmat o scoală și acum este Chef. Câteodată ma înnebunește câte rețete știe :D. Face orice fel de mâncare (cunoscuta și necunoscuta de noi). O puteți găsi pe facebook, la Chef Narcisa.

Până la urmă, tortul a ieșit bun (putea ieși și mai bun 🙂 ) și ii mulțumesc și Narcisei, pe aceasta cale, pentru ca m-a ajutat. Am fost foarte lăudată de cei din jur. Am trecut examenul 🙂 .

 

Ceea ce m-a cam deranjat a fost faptul că din cauza birocrației s-a tot amânat. Ne-au pus să semnâm o grămadă de acte până ne-am plictisit și unii am început să dăm înapoi. Nu mai vroiam să participăm la curs.

Plus de asta, la sfârșitul lui august – începutul lui septembrie, aproape toate persoanele cu dizabilităţi (inclusiv eu) primim bilete pentru plecarea la tratament. A trebuit să lipsim de la curs în primele zile. Nu am avut ce face. Sănătatea este primordiala. După ce am venit de la tratament nu am mai lipsit de la nici o lecție.

M-am înscris la acest curs pentru că vroiam să învăț ceva nou și să cunosc oameni noi. Era un bun prilej de a mai ieși din casa (din starea de izolare), de a socializa și a mai uita de griji. Pentru o persoana cu dizabilităţi sunt foarte importante aceste ieșiri\întâlniri.

Acum, privind în urma, mie dor de acele momente în care făceam ceva împreună. Mai spuneam și câte o glumă intre noi. Era o atmosfera de familie, as putea spune.

Publicitate