Poftiţi de vă iubiţi

Pe data de 13 octombrie, într-o marți, eram la Sporting Club, la cursul de cofetar.

In timp ce noi făceam o mică pauză ni s-a adus la cunoștință că una din colege, Monica Malcovici împreună cu soțul ei, Daniel (sau Dany – cum i se mai spune), au fost acceptați la emisiunea „Poftiți de vă iubiți!”, de pe Antena 1 şi că ne vor vizita la sediu.

 

Pe Monica și pe Dany i-am văzut prima oară în vara lui 2012, la competiția sportivă „Cupa Danubius” a persoanelor cu dizabilităţi. Ei venise să participe la diverse întreceri sportive. Eu venisem ca spectator.

De atunci ne-am văzut și ne vedem de multe ori la diverse activități și întâlniri de la Sporting Club sau de la Asociația Ridică-te și Umblă.

Sunt o familie foarte frumoasa și unita, în ciuda greutăților întâmpinate.

Anul trecut am reușit să-i cunosc mai bine, atunci când am făcut o mică excursie de trei zile la mare, împreună cu toți membri activi de la Sporting Club, printre care și ei.

Monica are coloana în forma S, de la o injecție care i s-a făcut la vârsta de opt luni și de atunci se deplasează în scaun cu rotile sau în cârje. La scurt timp, părinţi au abandonat-o în spital, la Arad. Iar la opt luni a fost luată de unul dintre doctori și dusă într-un centru de plasament și recuperare infantilă. Acolo a făcut tratament, dar și școală.

Dany are tetrapareză spastică, forma accentuată. Când era mic, părinții au observat că își pierde echilibrul și l-a trimis la o scoală speciala la Iași. Tatăl său l-a dus în spate până la vârsta de 9 ani. Dar în urma unor complicații, la vârsta de 37 de ani, tatăl lui Dany i s-a tăiat primul picior, după care a urmat al doilea picior și a rămas imobilizat în scaun cu rotile.

Monica și Dany s-au cunoscut pe un teren de atletism: pentru că începuse ploaia, Dany s-a oferit să îi dea bluza lui, Monicăi. Așa a început povestea lor de iubire, din care a apărut și copilul lor, Raul. Din cauza problemelor financiare, ei nu și-au putut permite nunta mult visată. Până acum.

 

Nu știu restul, dar eu am rămas fără cuvinte când am auzit vestea. M-am bucurat foarte mult pentru miri și nu mi-a venit să cred că vine Nea Marin și restul echipei la noi, la sediu.

De câte ori ai ocazia să-i întâlnești pe Dan Helciug, care mi s-a părut cât un munte 😀 ? Şi cine nu a ascultat, măcar odată, melodia Marea Albastră a lui Daniel Iordăchioaie?

Pe fete nu i-am recunoscut. Ulterior am aflat că se numesc Natalia Mateuţ şi Doiniţa Oancea. Prima este model și om de televiziune (dacă se poate spune aşa – apare în diverse show-uri) și cealaltă este actriță.

 

Atunci când au venit la noi (joi – 15 octombrie), primii care au intrat în sediu au fost mirii, pe care i-am pupat și felicitat. In urma lor au venit cameramanii, care filmau fiecare mișcare a mirilor. Iar după aproximativ o oră au venit și vedetele.

Intre timp am trecut în salon, în jurul mesei și am continuat ceea ce făceam de obicei, fără să-i băgăm în seamă pe cameramani.

Primii care au intrat în salon a fost Nea Marin și Daniel Iordăchioaie, după cum se vede în poza de mai jos.

Nea Marin ne-a rugat să ieșim afară, pentru că suntem foarte mulți și stăteam înghesuiți. Plus de asta nu se putea filma.

Am ieșit afară, care cum a nimerit și am vorbit despre: locații de nuntă, câți invitați sunt, etc. In grabă, eu nu am mai apucat să îmi iau haina pe mine și am început să tremur de frig, afară.

La finalul întâlnirii, Nea Marin a dat mâna cu fiecare și ne-a invitat pe toți la nuntă.

Apoi am trecut la „ședința” foto cu vedetele rămase. Nea Marin și cu Natalia au plecat repede. Nu am apucat să facem poze și cu ei.

 

După ce au plecat vedetele au mai rămas câțiva cameramani, care au stat în continuare cu ochii pe miri, cât timp au fost la cursul de cofetar. Dar asta nu au mai dat la tv … .

In ziua nunții (duminică – 18 octombrie) am ajuns în jurul orei cinci după-amiaza la biserica Sfinții Împărați Constantin și Elena. Eram printre primii.

In timp ce ii așteptam pe miri am format un culoar uman. I-am întâmpinat cu multe aplaude și flori.

 

Intrarea în biserica a fost cam … dezorganizată 😦 . Din punctul meu de vedere, după ce au intrat miri, nașii, părinții mirilor (după caz) și domnișoarele / domnișorii de onoare, ar fi trebuit să intre apoi persoanele în scaune cu rotile și la urmă cei pe două picioare. Nu a fost chiar asa.

Dupa ce au intrat miri, nașii, părinții mirilor (după caz) și domnișoarele / domnișorii de onoare a început busculada.

S-a intrat care cum a putut. Cei în scaune cu rotile lovindu-i la picioare pe cei sănătoși. Iar cei sănătoși, care nu se uitau pe unde merg, erau gata să cadă peste cei în scaune cu rotile. Era o înghesuială de nedescris la intrarea în biserică. Ziceai că ne duceam să pupăm moaștele cuiva. Nu la o nuntă.

Plus de asta, nu toți cei cu scaune rulante au reușit să prindă un loc în faţă, sa vadă nunta mai bine.

Nu îmi place înghesuiala deloc. Este unu din motivele pentru care nu mai merg la biserică în zi de sărbătoare. Si nu numai la biserică dar și în unele târguri sau concerte. Dacă văd ca e inghesuială mare mă întorc acasă. De ce atâta grabă și înghesuială? Nu o să înțeleg niciodată treaba asta. Nu putem să mergem fără să ne împingem / împungem? Ai răbdare că va veni și rândul tău … .

         

După ce s-a terminat slujba, care a ținut cam o oră, am făcut o nouă ședință foto în fața bisericii. Apoi am plecat la Complex Traian Park, de la marginea orașului, să continuăm petrecerea.

A fost prima dată când am fost la o nuntă. Iar slujba mi s-a părut foarte frumoasă.

La ieșirea din biserica ne așteptam sa avem un mijloc de transport la dispoziție. Am întrebat pe unu din organizatorii de acolo: Noi cu ce mergem până la restaurant? Nu am primit nici un răspuns concret. Erau zăpăciți, uimţi de câtă lume erau acolo. Cred că nu se așteptau să vină atâta lume.

L-am sunat pe fratele meu și l-am rugat, dacă poate, să mă ducă el la restaurant, cu mașina. După ce am ieșit din curtea bisericii, ca să-l aștept, am văzut un autobuz …

Ne-au pus la dispoziție un autobuz neadaptat, obișnuit. Unii nuntași, mai nenorocoși s-au urcat cum au putut, cu puțin ajutor și din partea echipei in autobuz. Ceilalți au plecat cu mașinile personale ori cu taxiurile. Eu am preferat mașina.

Ajunși la local, la intrare s-a format un ambuteiaj, să zic așa. De la intrarea în curte până la restaurant, limuzina trebuia să treacă un culoar lung și îngust. Dar nu a avut loc din cauza mașinilor care erau acolo. A trebuit să aștepte puțin până s-a eliberat locul. Motiv pentru care Nea Marin a început să critice pe toată lumea, în stilul lui caracteristic.

Câțiva am luat-o pe jos, pe lângă mașini și am intrat în curtea localului. In urma noastră a venit și Nea Marin care ne-a spus să intrăm în local, să evităm înghesuiala de la biserică.

Când am intrat în local nu ne-a spus nimeni unde să ne așezăm. Ne-am așezat unde am nimerit.

Localul ales era foarte frumos. Semăna cu un cort imens și totul în jur era de un alb imaculat.

   

După ce s-a așezat toată lumea au luat cuvântul Dan Helciug și Daniel Iordăchioaie. Ei ne-au urat bun venit și au dat startul la distracție.

Petrecerea a început cu dansul mirilor, pe muzica Marea Albastră – Daniel Iordăchioaie. Au dansat superb.

      

Petrecerea a continuat cu dansul călușarilor, hore, tangouri etc., pe muzică populară, muzică ușoară, pop, rock și alte genuri. Au fost numai hit-uri celebre, atât românești, cât și străine. Înafară de manele. Ceea ce mi-a plăcut foarte mult. Eu sunt anti-manele.

Toată lumea a dansat. Aproape nimeni nu a stat jos.

 

La un moment dat, dansatorii s-au așezat pe scaune, la nivelul celor în scaune cu rotile și am dansat cu toții, dând din mâini și mișcându-ne cum puteam. Am încercat să țin pasul cu ei, dar erau foarte rapizi :D. Totuși a fost foarte distractiv momentul. Mi-a plăcut foarte mult.

  

Mâncarea a fost foarte bună, demnă de un MasterChef, as putea spune :D. Ca să vă fac puţin poftă 😀 am avut pe masă diverse aperitive (bărcuțe cu creveți, plăcinte de spanac, rulouri de brânză sau cașcaval cu boabe de struguri negri în interior, etc), prăjituri și fructe. Iar ospătarii ne-au servit cu peste și friptură.

La friptură eram deja plini. Nu am mai putut să mănânc.

   

Apoi a venit tortul, din care nu a mâncat nimeni. Ne-au dat o felie dintr-o prăjitură de ciocolata. Nu știu ce s-a întâmplat cu tortul.

 

A fost și „furtul miresei”, cum se obișnuiește pe la nunți. Iar la final artificiile.

Nunta a durat până la ora două noaptea și au participat peste 120 de invitați.

Unii ar mai fi vrut să stea. De obicei o nuntă se ține până la cinci dimineața, dar echipa de filmare dădeau de înțeles să plecăm. Ei se pregăteau să strângă echipamentul.

Alții, din păcate, am înțeles ca s-au întors acasă încă de la începutul petrecerii, pentru ca nu mai aveau loc la mese.

Nunta a fost difuzată la tv în perioada 3-4 noiembrie, de la ora 20:30 seara, pe Antena 1. Îmi pare rău dacă ați pierdut-o.

In ansamblu, nunta a fost frumoasa. Ne-am distrat. Se putea și mai bine.

Le doresc multa sănătate mirilor și să aibe parte de multa fericire în viață, alături de puiuțul lor, Raul! 🙂

 

PS: Majoritatea pozelor pe care le-ați văzut sunt de pe facebook-ul lui Dany si al Monicai. Pe această cale ii mulțumesc pentru că m-a lăsat să aleg pozele și sa scriu povestea.

Publicitate