Un profesor a dat fiecărui student ca tema pentru lecția de săptămâna viitoare sa ia o cutie de carton și pentru fiecare persoana care ii supară, pe care nu pot sa o sufere și sa o ierte sa pună în cutie câte o piersica, pe care sa fie lipita o eticheta cu numele persoanei respective.
Timp de o săptămâna, studenții au avut obligația sa poarte permanent cutia cu ei: în casa, în mașină, la lecții, chiar și noaptea sa și-o pună la capul patului. Studenții au fost amuzați de lecție la început, și fiecare a scris cu ardoare o mulțime de nume, ramase în memorie încă din copilărie.
Apoi, încetul cu încetul, pe măsură ce zilele treceau studenții adăugau nume ale oamenilor pe care ii întâlneau și care considerau ei ca au un comportament de neiertat. Fiecare a început sa observe ca devenea din ce în ce mai grea cutia. Piersicile așezate în ea la începutul săptămânii începuseră sa se descompună într-o masa lipicioasa, cu miros dezgustător, și stricăciunea se întindea foarte repede și la celelalte.
O problema dificila mai era și faptul ca fiecare era dator sa o poarte permanent, sa aibă grija de ea, sa nu o uite prin magazine, în autobuz, la vreun restaurant, la întâlnire, la masa, la baie, mai ales ca numele și adresa fiecărui student, ca și tema experimentului, erau scrise chiar pe cutie. In plus, cartonul cutiei se stricase și ea ajunsese într-o stare jalnica: cu mare greutate mai putea sa facă fata sarcinii sale.
Fiecare a înțeles foarte repede și clar lecția pe care a încercat sa le-o explice profesorul când s-au revăzut după o săptămână, și anume ca acea cutie pe care o căraseră cu ei o săptămână întreagă nu a fost decât expresia greutății spirituale pe care o purtam cu noi, atunci când strângem în noi ura, invidie, răceala fata de alte persoane.
De multe ori credem ca a ierta pe cineva este un favor pe care i-l facem acelei persoane. In realitate însa, acesta este cel mai mare favor pe care ni-l putem face chiar noua înșine.
Alina Petruta 