Magda Isanos – Vis vegetal

As vrea să fiu copac
Şi-as vrea să cresc lângă fereastra ta.

Te-as auzi,
Şi-n voie te-as privi întreaga zi
M-as apuca şi iarna să-nfloresc,
Ca să te bucuri!

Pasările cele mai mândre-ar face cuib pe creanga mea,
Iar nopţile mi-ar da cercei de stele
Pe care, ca pe frunze ţi le-as da.

Prin geamul larg deschis, de-atâtea ori
M-as apleca uşoară să-ţi sărut
Când părul ce pe frunte ţi-a căzut,
Când buzele cu buze moi de flori
Spre toamna m-as juca zvârlindu-ţi mere
Şi foi de aur roşu prin odaie
Cu-a ramurilor tânără putere
Ţi-as apăra obloanele de ploaie.

Şi, cine ştie, poate că-ntr-o seara
De primăvară, când va fi şi luna
Va trece prin gradină o zână bună,
Făcându-mă femeie să fiu iară.

Atuncea, sprijinindu-mi de pervaz
Genunchiul ud de frunze si pământ,
Cu roua şi cu luna pe obraz,
Eu ţi-as sări în casă şi senină,
Uitând de-atâta vreme să vorbesc,
Cu câte-un cuib în fiecare mână,
As începe să zâmbesc.

Publicitate