127 ore

Salutare si La multi ani in Noul An!

Saptamana trecuta a fost filmul 127 DE ORE la tv si nu l-am putut vedea deoarece a fost difuzat la o ora tarzie. Iar eu, la ora aia … dorm :D. M-a atras foarte mult trailerul la acest film si asa am decis ca merita sa-l vad pe PC. Peisajele sunt superbe, iar povestea este foarte emotionanta si … motivationala, as putea spune. Este un film despre lupta pentru supravietuire.

Realizata in 2010, 127 DE ORE este povestea adevărată a alpinistului Aron Ralston, interpretat de James Franco. Bazat pe cartea scrisa chiar de Aron Ralston – Between a Rock and a Hard Place (Intre ciocan şi nicovala).

Nu am citit cartea inca. Nici nu am auzit de ea, pana acum. Pe net nu am gasit-o.

Filmul incepe cum mama lui Ralston vorbeste cu robotul, cerandu-i fiului sa raspunda la telefon, sau macar sa dea un semn. In acest timp, el iese de la dus, se imbraca, isi aruncă la repezeală lucruri în rucsac si iese pe usa, fara sa se sinchiseasca sa raspunda la telefon. Se urca in masina si pleaca spre canionul Blue John, fara sa spuna nimanui.

Aceste decizii spontane, poate chiar pripite il vor costa scump mai tarziu. Ele dau impresia unui tanar rebel, sigur pe el, caruia nu-i pasa de parerile si grijile celorlalti, pentru ca isi poate purta singur de grija. Nici nu isi imagineaza ce il asteapta. A facut asta de nenumarate ori.

Din acest moment, pe tot parcusul filmului vor fi prezentate peisaje care îţi taie răsuflarea.

 

Ralston se intalneste cu doua excursioniste ratacite si merge alaturi de ele o bucata de drum, aratandu-le unde vor sa ajunga. In final ajunge la canionul Blue John, singur. Un pas gresit pe un bolovan, ce parea sigur, il va face pe Ralston sa se prabuseasca. In cadere isi prinde mana intre stanca si acel bolovan, care se prabuseste odata cu el. De aici vor urma 5 zile de cosmar.

In tot acest timp, prin fata ochilor alpinistului apar imagini din trecutul lui: cu tatăl care îl aducea în copilărie la canioane, discutii cu fosta iubită şi cu un coleg, cele doua excursioniste dragute, etc.

La un moment dat, personajul face un fel de talk-show in fata propriei camere de filmat turistice. El e intervievatorul, el da raspunsuri si tot el „intervine” in emisiune, ca telespectator, pentru a se ironiza ca a plecat spre canioane fara sa spuna nimanui destinatia exacta. Asta mi-a adus un zambet in coltul gurii. Am vazut un om care, în faţa morţii, se joacă. Cati dintre noi ar fi avut curajul sa faca asta daca am fi fost in situatia lui?

Spre finalul filmului, incepe sa delireze, spunandu-si ca bolovanul care i-a prins mâna „îl aştepta” în canionul Blue John, de secole, tocmai pe el, pe Aron Ralston.

Pentru a se salva, după ce mancarea si apa s-au terminat, recurge la gesturi extreme. Ce gesturi? Va las pe voi sa descoperiti.

Publicitate