Mont-Oriol – Guy de Maupassant

De curand am terminat romanul de dragoste, Mont-Oriol, scris de una din figurile cele mai de seama ale literaturii franceze din secolul al XIX-lea, Guy de Maupassant.

Moş Oriol este un agricultor obisnuit, care se imbogateste peste noapte, odata cu gasirea unui izvor termal pe domeniul sau. Iar aceasta intamplare este exploatata la maxim de baronul Andermatt.

Astfel, Mont-Oriol devine una din cele mai renumite statiuni cu ape termale, din regiunea Auvergne, Franţa. De aici si denumirea romanului Mont-Oriol.

In roman sunt surprinse toate dedesubturile acestor afaceri banesti (goana dupa bani a baronului Andermatt), toate pacatele si moravurile usoare ale societatii franceze venita la bai pentru relaxare si tratarea anumitor afecţiuni.

Casatoria dintre Christiane, personajul principal, si Andermatt a fost doar din interes. Ea era o tanara naiva care abia implinise 16 ani, fiica de baron. El era un afacerist in devenire, ambitios, in varsta de 30 ani. In lacomia lui, nu observa relatia tinerei sale sotii cu Paul Bretigny.

Paul este un foarte bun prieten al lui Gontran Ravenel, fratele Christianei. Ambii sunt niste profitori, care se cred mari Casanova. Diferenta dintre ei este ca Gontran este si un iubitor inrait de pariuri si jocuri de noroc.

Christiane, in naivitatea ei si plictisita de sotul sau, mereu preocupat de afaceri, cade in mrejele lui Paul. In momentul in care ea ramane insarcinata, Paul o respinge, desi copilul este al lui. Pentru ea, Paul a fost prima ei dragoste.

Intre timp, Andermatt il obliga pe cumnatul sau Gontran sa se casatoreasca cu una din fetele Oriol, mostenitoarele lui Mos Oriol. Baronul doreste ca dupa aceasta unire, sa poata cumpara domeniul de la cumnatul sau, pentru a construi o altă staţiune mai performantă decât cea existentă.

In final, Paul se va indragosti de Charlotte Oriol, sora mai mica a Louisei, iar Gontran se va casatori cu Louise Oriol, care va moşteni cea mai mare parte din averea bătrânului Oriol.

Opera lui Maupassant este remarcabila prin acuitatea observației și prin simplitatea stilului. Mi-a placut foarte mult cum descrie cu minuțiozitate peisajele si faptele.

Maupassant tinteste latura urata din om, mediocritatea si violenta in functie de temperament si conditie sociala vanand placeri si bani, satisfacerea poftelor fizice și obținerea de bunuri materiale.

Scriitorul descrie viata la suprafata ei, sugerand, prin miscari si actiuni, resorturile si fortele intime ale constiintei.

Pe toti ii zugraveste fara incrancenare, dar si fara simpatie, uneori cu o urma de dispret care da naratiunii o nota ironica.

Publicitate