Arta culinara vs risipirea mancarii

Acu cateva zile in urma am primit pe facebook o remarca de genul ca altii nu au ce manca si m-am gasit eu sa promovez mancare frumos ornata (arta culinara) si ca fac discriminare prin asta … .

Nu vreau prin asta sa acuz pe nimeni pentru ca poate multi gandesc ca ei. Ba din contra, partial le dau dreptate. Desi in momentul acela m-a cam suparat remarca aceasta si simt nevoia sa imi spun si eu o parere … .

Eu promovez arta oricum ar fi ea (culinara, picturi, etc). Nu conteaza ce este.

Cati dintre voi ati putea sa ciopliti un pepene, de exemplu?

Sau sa faceti aceste aranjamente?

Iti trebuie multa imaginatie si dexteritate. Nu cred ca poate sa faca oricine asa ceva.

Si torturile sunt o arta culinara:

Cine poate ghici ce fel de situatie materiala sau familiala are „bucatarul” din spatele acestor ornamente?

Am stat si am analizat, am incercat sa imi imaginez toate variantele acestei … situatii, sa zic asa. Am facut si un mic studiu despre „risipirea mancarii”:

„Aproximativ două miliarde de tone de alimente la gunoi anual, la nivel mondial, conform unei analize efectuate în Marea Britanie. Risipa uriaşă este consecinţa depozitării în condiţii improprii, a datelor stricte de valabilitate, a ofertelor angro, precum şi a tendinţelor consumatorilor.

Astfel, din cele patru miliarde de tone de mâncare produsă pe glob anual, 30-50% ajunge la gunoi. În plus, jumătate din alimentele cumpărate deja sunt aruncate, atât în Europa, cât şi în SUA.

Nu doar alimentele sunt rispite, ci şi terenurile, apa şi resursele energetice care au fost implicate în producţia, procesarea şi distribuţia acestora.” Citat de Adevarul.

V-as mai da si alte citate, dar va las sa cautati singuri, daca va intereseaza subiectul. Sunt multe de spus la acest capitol, dar nicaieri nu scrie ca doar pentru faptul ca le punem frumos ornate pe farfurie inseamna risipa. Pentru ca, dupa parerea mea, arta vizuala (si auditiva – muzica) iti hraneste sufletul, asa cum mancarea iti hraneste trupul.

Imaginati-va o masa lunga, undeva afara, pe care fiecare bucatar, experimentat sau nu, isi pune creatiile culinare pentru cei cu adevarat saraci. Asa cum le-ati vazut in imaginile de mai sus.

Cand spun „cei cu adevarat saraci” ma refer la cei care nu au un acoperis deasupra capului, la persoanele cu dizabilitati, copii orfani, batranii, femeile maltrate cu sau fara copii … .

Cati dintre acesti nevoiasi au acest privilegiu? Un adevarat rasfat. Chiar as fi curioasa si as vrea sa vad asta.

Noi suntem de vina pentru ca aruncam mancarea, in loc sa o impartim, ori sa facem economie (unii mananca mai mult decat le trebuie si din cauza asta apar boliile si depuneri de grasime), nu prin faptul ca facem o arta din asta.

Si ar mai fii multe de spus dar deocamdata, ma opresc aici.

Sanatate.

Publicitate