Azi vreau sa vorbesc despre 3 decembrie – Ziua persoanelor cu dizabilitati. Cum a fost? Cum m-am simtit?
Dar habar n-am cu ce sa incep. Si daca mai stau mult pe ganduri, chiar ca nu imi va veni nici o idee si voi amana articolul. L-am amanat de vreo cateva ori pana acum din diferite motive.
Am citit intr-un articol zilele astea ca: Amanarea este unu din dusmanii actiunii. Cu cat amani un lucru la nesfarsit, cu atat iti va fi mai greu sa te reapuci.
Asa mi se intampla si mie, acum.
Deci, ziua de 3 decembrie a fost cea mai frumoasa de pana acum. Multa agitatie, emotii (cel putin pentru mine). Am avut muzica, dans, treatru, pantomima si parada modei, in care am aparut si eu la final.
Dar cel mai mult mi-au placut dansurile prietenilor mei de la APH Sporting Club, Happy Wheelchair si cantecele intrepretate de Cristinel Capus.
M-am simtit extrem de bine si m-au incarcat cu energie pozitiva. Ii doresc sa aiba cat mai multe spectacole de acest gen.
Mai jos va las sa va bucurati de oparte din spectacolul lor.
Pana data viitoare va urez o saptamana frumoasa.
Alina Petruta 