Sfantul Nicolae

 

Se spune ca Sf. Nicolae se trage din parint  cinstiţi şi de bun neam, dreptcredincioşi şi bogaţi. Tatal sau se numea Teofan, iar mama sa Nona. A fost unicul lor fiu.

De-a lungul vietii a facut multe fapte bune. Dupa moartea parintilor, el a impartit averea saracilor. Din cauza asta numele sau, Nicolae, mai inseamna „biruitor de popor”.

Era un bărbat în cetatea aceea, care a rămas sărac şi avea trei fete foarte frumoase. Acum, fiind lipsit de toate cele de trebuinţă, nu avea nici hrană, nici îmbrăcăminte, cugeta să-şi dea fetele sale spre desfrînare, iar casa sa să o facă bordel. Astfel să cîştige pentru el şi fetele sale îmbrăcăminte şi hrană.

Auzind Sfîntul Nicolae de lipsa cea mare a bărbatului aceluia şi înştiinţîndu-se de cugetarea lui cea rea, i-a părut foarte rău pentru dînsul. A cugetat cum sa il ajute fara sa fie vazut.

Aşadar, luînd o legătură mare de galbeni, a mers în miezul nopţii la casa acelui bărbat şi, aruncînd-o înăuntru pe fereastra acelei case, degrabă s-a întors la casa sa.

Dimineaţă, sculîndu-se bărbatul şi aflînd legătura, a dezlegat-o. Văzînd galbenii s-a înspăimîntat la inceput. Socotea că este vreo nălucire, de vreme ce nu aştepta de la nimeni şi de nicăieri vreun făcător de bine. Apoi, intorcînd galbenii cu vîrful degetului s-a dumirit că este adevărat si s-a inveselit.

A cugetat mult în sine cine i-ar fi făcut lui o asemenea facere de bine, dar nu se dumirea. A cazut in genunchi si, plangand, îi mulţumea Domnului neîncetat.

Dupa aceasta rasplata lua pe fica cea mai mare si o mărita, dand aurul cel primit ca zestrea ei.

Afland Nicolae că bărbatul acela, a făcut după voia lui,  i-a părut bine. Şi iarăşi se arăta gata a face aceeaşi milă cu a două fiică a bătrînului.

Deci, pregăti altă legătură de galbeni, asemenea cu cealaltă şi, peste noapte, ferindu-se de toţi, a aruncat-o pe aceeaşi fereastră, în casa bătînului aceluia.

Dimineaţă, sculîndu-se acel om sărac, a găsit iarăşi aur, asemenea ca întîia oară. Apoi a început a se minuna şi de acela şi, căzînd cu faţa la pămînt, cu lacrimi fierbinţi mulţumea, zicînd: „Dumnezeule, voitorul milei noastre, arată-mi pe cel ce slujeşte voii Tale celei milostive şi bunătăţii Tale celei iubitoare de oameni. Arată-mi pe îngerul Tău cel pămîntesc, pe cel ce ne păzeşte pe noi de pierderea păcatului, ca să ştiu cine este acela, care ne scoate pe noi din sărăcia ce ne întristează şi care ne izbăveşte de gîndurile cele rele, că iată, după mila Ta, Doamne, cu îndurarea cea făcută în taină, voi da şi pe a doua fiică a mea cu nuntă legiuită după bărbat şi aşa voi scăpa de cursele diavolului, care vrea prin cîştig necurat să-mi aducă mare pierdere.

Apoi bărbatul acela, rugîndu-se Domnului şi mulţumind bunătăţii Lui, a făcut nuntă şi fiicei sale de a doua, avînd nădejde în Dumnezeu ca si a 3 fica va scapa din ghiarele saraciei.

 

De atunci, nu mai dormea noaptea. Pazea momentul cand făcătorul de bine va veni din nou pentru fiica cea mica. Şi iată, nu după multă vreme, a sosit cel aşteptat. Ajungînd la locul cel obişnuit, tot aşa a aruncat o legătură de galbeni pe aceeaşi fereastră şi îndată s-a întors la casa sa.

Tatăl fecioarelor găsind aurul aruncat pe fereastră, a alergat îndată cît putea în urma celui ce se întorcea la casa sa. Ajungîndu-l şi recunoscîndu-l cine este – căci sfîntul nu era necunoscut pentru fapta lui cea bună şi pentru neamul lui cel luminat -, a căzut la picioarele lui, sărutîndu-le şi numindu-l izbăvitor, ajutător şi mîntuitor sufletelor.

Sf. Nicolae abia l-a ridicat pe picioare şi cu jurămînt a zis aceluia, că în toată viaţa lui să nu spună nimănui ceea ce s-a făcut. Apoi sfîntul, spunînd multe spre folosul omului aceluia l-a trimis la casa sa.

Aceasta este una din faptele Sf. Nicolae.

Tot de atunci se spune ca in in noaptea de 5 spre 6 decembrie Mos Nicolae imparte daruri copiilor cuminti si nuieluse celor neascultatori.

Voi ati fost cuminti?

Publicitate